† Duminica a 4-a din Advent (A): Dumnezeu cu noi [18 decembrie 2016]

Visul lui Iosif.

Evanghelia Matei 1,18-24: Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: „Iată, fecioara va zămisli ți va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe soția lui.

Omilie

Suntem la o săptămână spre Crăciun. Este pentru noi o ocazie pentru a ne pregăti la acest mare eveniment. O vom face în fiecare zi, dar nu după modul în care o face lume. Crăciun este venirea lui Isus în mijlocul nostru, în viața noastră. A venit să caute şi să salveze ceea ce era pierdut. El vrea să fie prezent printre noi şi în noi pentru a ne face să intrăm în comuniune cu Dumnezeu. Un copil a spus că „Isus este cel mai bun cadou de Crăciun”.

Această venire a mântuitorului a fost deja anunțată de profetul Isaia în prima lectură. A fost în timpul regelui Ahaz. Acest rege era foarte îngrijorat căci armatele inamice deveniră un pericol pentru teritoriul său. În plus, populația din Ierusalim nu înceta să-și manifeste nemulțumirea sa. În loc să se bazeze pe Domnul, Ahaz apelează la puternicul rege al Asiriei. Așa a început escaladarea violenței. Prin lacrimi și suferință, el conduce Regatul lui David la pierderea sa.

Dar Dumnezeu nu se lasă. El va interveni într-un mod surprinzător prin acest fiu numit Emanuel [Dumnezeu cu noi]. Da, cu noi, dar nu cu armatele noastre. Acest copil pe care îl așteptă nu va folosi mijloacele puternice ale acestei lumi. Dumnezeu se folosește de mijloace care nu sunt ale noastre. Singura sa putere este iubirea. Aceasta este mărturia în apropierea de Crăciun.

În a doua lectură, sfântul Paul ne anunță împlinirea mântuirii în Isus. El descrie toată bogăția misterului desfășurat de la naștere până la moartea și învierea sa. El însuşi a fost ales de Cristos ca apostol: misiunea sa a fost să anunțe mântuirea în Isus Cristos în mijlocul națiunile păgâne. Așa cum profetul Isaia a fost confruntat cu neîncrederea. Dar nimic și nimeni nu poate să-l împedice pe Dumnezeu să voiască salvarea lumii. Sărbătoarea Crăciunului ne amintește că noi așteptăm venirea aceluia care va uni în el, pe Dumnezeu și omul.

Cu Evanghelia, ajungem la anunțul nașterii lui Isus: suntem familiarizați cu relatarea bunei vestiri a Marii după Evanghelia sfântul Luca. Dar în Evanghelia după Matei, lui Iosif i se adresează anunțul despre nașterea lui Isus: „Iosif, nu te teme să o iei pe Maria soția ta… căci copilul care s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!” Primind Iosif participă la marele proiect a lui Dumnezeu, care salvează poporul său de păcate. Acest eveniment ne amintește că Dumnezeu ne conduce pe căi uneori neprevăzute. Sărbătoarea Crăciunului vine să ne invite să-l recunoaștem pe Isus Fiul lui Dumnezeu. Primindu-l cu încredere căci el este „Dumnezeu cu noi”.

În această noaptea de Crăciun, privirea noastră va fi purtată spre acest copil născut în condiții mizerabile, înfășat în scutece și culcat într-o iesle. Este marele mister al credinței care se mulțumește cu semne așa de umile. Și totuși, acest copil mic, este Fiul lui Dumnezeu. Cu el, promisiunea lui Isaia se realizează. Acesta este salvatorul care vine, nu numai pentru țara sa, Palestina, dar și pentru toată lumea.

Acest trimis de Dumnezeu se bazează pe credința și încrederea noastră. Și mai presus de toate, el apelează la fiecare dintre noi pentru ca mesajul său să fie anunțat peste tot în lume. Misiunea noastră nu este de a „face să credem” dar „să spunem” și să dăm mărturie. Restul va lua asupra sa. Este Duhul său Sfânt acela care acționează în inimile celor care se pun în calea noastră. Cardinalul Eyt, arhiepiscopul de Bordeaux, spunea că „noi nu suntem două mii de ani după Isus Cristos, dar două mii de ani cu el”.

La fiecare sfântă liturghie, Dumnezeu ne dă semne pentru a ne spune că el este „Emanuel” [Dumnezeu cu noi]. Atunci când ascultăm cuvântul său, este pentru noi că el vorbește. Când primim sfânta împărtășanie, el se dăruiește ca hrană. Să nu uităm că s-a născut în Betleem (nume care înseamnă „casa pâinii”) și a fost depus într-o iesle. Domnul este prezent în cei mici, săraci şi excluși care se întâlnesc pe drumurile noastre.

Crăciunul este Isus care vine la noi. Să avem timp pentru a-l primi și a asculta departe de zgomotul și agitația lumii. La acest preț putem trăi Crăciunul.  Încredințăm pe aproapele nostru zilei Domnul: „Doamne Dumnezeul universului, pământul cântă deja bucuria, Cuvântul tău este promisiune de reînnoire. Noi ne rugăm: să anunțe că eliberarea noastră ajunge la noi, să ne țină răbdarea şi speranța; și glasurile noastre te vor aclama pe tine Trimisul, Copil făcut Trup… Amin”.

(pr. Jean Compazieu [2016]; traducere din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org).