Originea datei de 2 noiembrie dedicată comemorării credincioșilor răposați

Cimitirul din Lacombe, Louisiana.

Originea datei de 2 noiembrie dedicată comemorării credincioşilor răposaţi se plasează la sfârşitul primului mileniu în cadrul monahismului benedictin de la Cluny. De fapt, în anul 998, Odillon de Mercoeur, al cincilea abate de Cluny [circa 961-1049], stabileşte introducerea în calendarul liturgic de la Cluny a unei comemorări pentru răposaţii „din toată lumea şi din toate timpurile” care să se celebreze în a doua zi din luna noiembrie: „Se decretează de părintele nostru Odillon, la cererea şi cu consensul tuturor confraţilor de la Cluny că aşa cum în toate bisericile lui Dumnezeu din toată lumea se celebrează sărbătoarea Tuturor Sfinţilor în prima zi din noiembrie, tot aşa la noi să fie celebrată cu solemnitate comemorarea tuturor răposaţilor în acest mod: în ziua Tuturor Sfinţilor, după capitul, decanul şi economul vor da de pomană pâine şi vin tuturor săracilor care se vor prezenta, ca la cina Domnului; [...] în aceeaşi zi, după vespere, se vor trage toate clopotele şi se va celebra oficiul pentru răposaţi; Liturghia de dimineaţă (cea din 2 noiembrie) va fi oficiată în mod solemn cu sunetul clopotelor; vor fi celebrate Liturghii în privat şi public pentru odihna sufletelor tuturor credincioşilor şi se va oferi de mâncare pentru doisprezece săraci” (Statutum sancti Odilonis de defunctis: PL 142, 1037-1038). Extinderea acestei comemorări la toată Biserica se pare că se poate găsi pentru prima dată în Ordo Romanus din secolul al XIV-lea, unde ziua de 2 noiembrie este indicată ca anniversarium omnium animarum (Hildefons Schuster, Liber sacramentorum, IV, Torino, 1932, pag. 85).

(Carlo Carletti, „De la trup la suflet”; după L'Osservatore romano, 1 noiembrie 2009; sursă: http://www.ercis.ro/).