Strălucește falnic crucea

 

Strălucește falnic crucea, semn statornic peste vremuri;
Azi, pământule, privind-o, să te-nchini, să te cutremuri,
Căci pe dânsa atârnat-a cel ce este fără pată,
Ca să vadă omenirea de păcatul ei salvată.

Cu pădurile-i de cedri s-ar putea mândri Libanul,
Dar mai mândru-i pomul crucii care rod ne dă tot anul;
Face roade minunate, dulci și pline de savoare,
Cine-odată ia din ele și mănâncă nu mai moare.

Rege veșnic, pentru tine, inima în piept ne arde;
Crucea-n luptă să ne fie cel mai scump dintre stindarde.
Ea ne fie totdeauna scut de apărare dacă,
Vrând dușmanul să ne piardă, fără milă ne atacă.

Știm c-odată vei apare sus pe nori cu slavă mare;
Pentru ziua de pe urmă, stând mereu în așteptare,
După-ndemnul ce primit-am, mințile ne fie treze,
Și de sfântă bucurie inima să ne vibreze.

Tatălui mărire fie-i, veșnic Fiului onoare,
Duhul Sfânt și el primească laudă nepieritoare.
Sărbătoare facă astăzi chiar și morții din morminte;
Să se bucure, să cânte biruința crucii sfinte. Amin.

Sau:

    Signum crucis mirábile
    Totum per orbem prænitet,
    In qua pepéndit ínnocens
    Christus, redémptor ómnium.

    Hæc arbor est sublímior
    Cedris, habet quas Líbanus,
    Quæ poma nescit nóxia,
    Sed ferre vitæ præmia.

    Te, Christe, rex piíssime,
    Huius crucis signáculo
    Horis, moméntis ómnibus
    Muníre nos non ábnuas,

    Ut ore tibi cónsono
    Et corde devotíssimo
    Possímus omni témpore
    Laudes reférre débitas.

    Patri, tibi, Paráclito
    Sit æqua, Iesu, glória,
    Qui nos crucis victória
    Concédis usque pérfrui. Amen.

(sursă: http://www.ercis.ro/liturgie/breviar.asp).