2 august – Porțiuncula [ocazia „Iertării de la Assisi”]

„Porțiuncula”.

În după-amiaza zilei de 1 august până la miezul nopţii la 2 august, cu permisiunea Ordinarului (episcop), în duminica precedentă sau următoare (începând de la prânz sâmbătă până la miezul nopţii de duminică) se poate dobândi indulgenţa plenară o singură dată cu ocazia „Iertării de la Assisi”; se poate aplica și sufletelor din purgator.

 

Condițiile recerute:

 

1) Vizita în timpul prescris a unei catedrale sau unei biserici parohiale sau o alta care a avut indult [privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale] și recitând „Tatăl nostru” (pentru a reafirma demnitatea de fii ai lui Dumnezeu dobândită prin Botez) și „Crezul” (reînnoindu-se propria credință).

 

2) Să te spovedești pentru a intra în harul lui Dumnezeu (în opt zile precedente sau următoarele).

 

3) Participarea la Sfânta Liturghie și cu împărtășania euharistică.

 

4) O rugăciune după intenția sfântului părinte papa (cel puţin „Bucură-te Marie” sau o rugăciune la alegere), pentru a reafirma apartenența la Biserică, al cărui fundament și centrul vizibil de unitate este Pontiful Roman, Papa).

 

5) Dispoziția sufletului de a exclude orice afecțiune față de păcat, chiar cel venial (lesne iertătoare).

 

Ce este indulgența?

 

Păcatele nu doar distrug sau rănesc comuniunea cu Dumnezeu dar compromit și echilibrul interior al persoanei şi relaţiile sale cu creaturile. Pentru o reînnoire totală, este nevoie nu numai de pocăinţă şi iertarea păcatelor, dar și repararea dezordinii provocate. În acest obligație de purificare a penitentului nu este izolată. Este introdusă într-un mister de solidaritate prin care va beneficia de sfințenia lui Cristos şi a sfinţilor. Dumnezeu comunică harurile de alții meritate cu imensa valoare a existenţa lor, pentru a face mai rapid şi mai eficace repararea sa. Biserica întotdeauna a cerut credincioşilor să ofere rugăciuni, fapte bune şi suferinţele ca mijlocirea pentru cei păcătoşi şi pentru sufletele celor răposați. În primele secole creștine, episcopii reducând la penitenţi durata şi rigoarea pocăinței publice prin mijlocirea martorilor credinţei martirilor. Treptat crescut conștiința puterii de a lega și dezlega primite de la Domnul, incluzând facultatea de a elibera pe penitenţi chiar de rezidiurile lăsate de păcate iertate, aplicându-le meritele lui Cristos şi ale sfinţilor, în mod de a obține har unei fervente carități. Pastorii acordă acest beneficiu celor care au avut dispozițiile interioare şi au efectuat anumite acte prescrise. Această intervenţia în drumul penitențial este concesiune de indulgenţă.

 

Istorie

 

Acest moment deosebit, face amintirea unui fapt miraculos petrecut în anul 1216, când, într-o noapte, sfântul Francisc, aflat în rugăciune în biserica numită „Porziuncola”, a cerut în extaz mântuitorului ca „tuturor celor care, cu sufletul căit şi mărturisiţi fiind vor veni în această biserică, să li se dăruiască iertarea cea bogată şi ştergerea deplină a tuturor pedepselor”. Această indulgenţă plenară a fost recunoscută de către papa Honoriu al III-lea, în cinstea acestui har pe care sfântul Francisc l-a trăit şi l-a mijlocit pentru toţi credincioşii. În acest sens, sfântul din Assisi avea să exclame câteva zile mai târziu în faţa credincioşilor ce se adunaseră la Porțiuncula: „Fiii mei, doresc să vă trimit pe toţi în Paradis”.