† Duminica a 19-a de peste an (C): „Fiţi pregătiţi...” [7 august 2016]



„Fiți gata...”

Evanghelia Luca 12,32-48: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia! Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o distruge! Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi ei! Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!” Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?” Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl stabileşte peste servitorii săi ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale. Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care nu o ştie, îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi. Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său, dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puţine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult”.

Omilie

 

În luna august, lecturi biblice ne invitată să medităm despre aşteptarea venirii Domnului. Nu trebuie să uităm că el este întotdeauna fidel promisiunilor sale. Această veste bună, o vom găsi în întreaga Biblie. Trebuie să fie pentru fiecare dintre noi izvor de speranţă şi bucurie.

 

Pentru a înţelege prima lectură, trebuie amintit că pe vremuri  evrei erau sclavi în Egipt. Dumnezeu i-a făcut „să treacă” spre o ţara de libertate. Paştele este tocmai această trecere de la moarte la viaţă. Pe de o parte, avem soarta evreilor: ei sunt liberi, părăsesc ţara în care au fost sclavi. Față de ei, este situaţia dramatică de egipteni şi a lui faraon: violenţa s-a reîntors împotriva lor; puterea asupritoare i-a târât spre moarte. Făcând alegerea de violenţă şi opresiune, ei înşişi și-au provocat moartea. Toate dictaturile termina astfel.

 

Vestea cea bună e revelația că Dumnezeu este eliberator. De acum înainte, poporul său va fi în noaptea pascală întors spre lumină. Textul Cărţii Înţelepciunii a fost scris mult mai târziu pentru credincioşi tentați de îndoială. Amintindu-le de minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în cele mai vechi timpuri, vrea să le reînvie speranţa. Credincioşii nu trebuie să piardă din vedere scopul vieții lor. În cele din urmă bucuria va prevala asupra fricii. Viaţa va învinge moartea.

 

Scrisoare către Evrei din lectura a doua se prezintă exact ca un elogiu al credinţei patriarhilor. Acești strămoşii sunt un exemplu pentru credincioşi. „Credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd”. Toate marile personaje a lui Israel au fost purtate de această credinţă. Ei erau „duși înainte pentru un viitor necunoscut”. Cu Cristos, noi suntem călătorii în căutarea unei patrii. El însuşi ne spune că el este „calea, adevărul şi viaţa”. Nimeni nu va veni la Tatăl fără a trece prin el. Această este vestea bună care ar trebui să reînvie credinţa credincioşilor confruntați cu îndoială, indiferenţa şi persecuţie.

 

În Evanghelia din această duminică, Isus ne recomandă de a rămâne  la „ora lui Dumnezeu”. El insistă foarte mult pe trei atitudini absolut esenţiale: vegherea, a fi gata şi a servi. Sunt trei verbe bine-cunoscute care riscă să fie devalorizate. Pentru a înţelege această evanghelie, trebuie să cunoaștem situația de primii creştini. Sfântul Luca a scris Evanghelia sa după Paşte. El se adresează creştinilor confruntați cu dubiul. Aceștia din urmă au auzit că Domnul se va întoarce în gloria pentru a ne duce în Împărăţia sa. Dar timpul trece și nimic nu vine. Unii se întreabă dacă nu am fi înşelaţi.

 

Trebuie să reauzim răspunsul lui Isus. Mai presus de toate trebuie înţeles în contextul de azi. „Vegheați!” Da, trebuie să veghem la  cuvintele noastre, la ochii noştri, la gesturi noastre de toată ziua, la lecturile noastre, la timp nostru liber... Ştim pagubele cauzate de-un cuvânt răuvoitor, o privire acuzatoare sau indiferentă, un refuz de a strânge mâna sau strângerea de braț a unui bolnav în suferință grea. Vegherea este a celui care rezistă.

 

 „Fiți gata” ne spune încă Isus. A fi gata pentru a merge înainte, pentru a ieși din rutina şi din obiceiuri. Riscul este întotdeauna de a spune: „Totdeauna am făcut așa!” Avem nevoie să acceptăm ca Duhul Sfânt să iasă din confortul nostru și să ne conducă pe căile pe care nu le-am planificat noi. Papa Francisc ne invită să mergem spre „periferie”, spre cele ale şomajului, spre singurătate, spre acei bolnavi abandonaţi de familiile lor, spre migrați care au nimic şi care uneori locuiesc fără copiii lor.

 

A treia consemnare: „Rămâne-ți la dispoziție!” A servi este contrarul dominării. Să ne amintim de gestul lui Isus în seara zilei de Joia Sfântă: el s-a îngenuncheat înaintea ucenicilor săi pentru a le spăla picioarele. Întotdeauna a refuzat să răspundă celor care au vrut să-l facă rege după modul oamenilor. El ne-a învățat să luăm locul altora, fără să decidem a le lua locul. Este important pentru noi în familiile noastre, la locul de muncă, în asociaţii. Avem motive întemeiate să credem că știm mai bine ce este potrivit pentru alții. Slujitor fidel nu este unul care se impune, dar unul care se dă în lături pentru a permite altuia să crească.

 

Euharistia este într-adevăr momentul în care „Dumnezeu este acolo pentru a ne servi pe noi, pentru a ne face să stăm la masă”. Este ceasul când Fiul Omului este glorificat. Domne Isuse, tu ne promiți un viitor de bucurie şi lumină pe lângă tine. Păstrează-ne vigilenţi în speranţă, deschiși şi primitori pentru semnele de Duhul Sfânt. Atunci venirea ta, departe de a ne surprinde, va fi fericirea noastră pentru secole. Amin.

  (pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6172-homelie-du-19eme-dimanche-du-temps-ordinaire/).