 |
| Sfânta Treime - de Luca Rossetti da Orta |
Evanghelia Ioan
16,12-15: În acel timp, Isus a zis: „Mai am multe să vă spun, dar acum nu
le puteţi purta. Însă când va veni el, Duhul adevărului vă va
călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va
auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni. El mă va glorifica
pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. Toate
câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va
vesti”.
Omilie
În această duminică, toți suntem
invitaţi la bucurie. Dumnezeul nostru de trei ori sfânt vrea să ne împărtășească
din sfințenia sa. Nouă tuturor, vrea să ne ofere, chiar și sărmanilor păcătoși
care suntem noi, sfințenia sa. Dumnezeu nostru ne iubeşte pe toţi până la
punctul de a împărtăşi cu noi viaţa sa. Este buna vestire pe care noi o găsim
în textele biblice din ziua de astăzi.
Prima lectură este luată din cartea
Proverbelor. Atunci când contempla
universul, omul din antichitate admira frumuseţea şi armonia sa măreață. Vede semnul
înţelepciunii lui Dumnezeu şi capacitatea sa. Aceasta este înțelepciunea lui
Dumnezeu care a prezidat întreaga creație a lumii. Dar este și mai extraordinar
ceea ce rămâne din muncă în istoria oamenilor. Biblia ne descoperă pe Dumnezeu
care este legat cu o prietenie de poporul pe care el și l-a ales. Citind textul
de astăzi, descoperim legătura de dragoste care uneşte pe Creator cu creaturile
sale. Acest angajament a lui Dumnezeu cu oamenii se împlinește cu totul în
Isus. În el s-a realizat mântuirea omenirii.
Citind această relatare, am
înţeles că adevăratul Dumnezeu nu este acela care ne supraveghează pentru ca să
ne pună lipsă. În schimb este un Dumnezeu înflăcărat de fericirea omului. El
vrea ca toți să reuşească. Dumnezeu ne iubeşte şi veghează peste noi cu
înţelepciune. De-a lungul vieţii noastre, suntem invitaţi să ascultăm de această
iubire a lui Dumnezeu. Este o școala unde nu am terminat niciodată de învăţat.
În a doua lectură, sfântul Paul ne
invită să facem un pas mai departe. El își manifestă cu seninătate credinţa sa care
îşi are rădăcinile în întâlnirea lui cu Cristos cel înviat. În el putem găsi adevărata
pace. Acest lucru nu este doar o liniștire umană, nici o lipsa de conflict. Cel
mai important lucru este convingerea deplină de a fi iubit de Dumnezeu. Iubirea
sa este de neclintit. Chiar şi în cele mai mari suferințe, nimic nu ne-ar putea
zgudui. Această încredințare nu se bazează pe cuvinte, dar pe gesturi ale
iubirii lui Dumnezeu: Cristos s-a oferit, și-a vărsat sângele „pentru noi și
pentru mulțime”. Prin moartea şi învierea sa, ne deschide calea de acces la
inima lui Dumnezeu. El ne dă Duhul său ca limbaj al iubirii Tatălui său. Chiar
şi în vremuri de suferințe cumplite, speranţa nu dă greş.
Evanghelia ne descoperă un
Dumnezeu care se apropie de noi. El nu se mulțumește doar să ne dea informaţii
cu privire la cine este el. El a venit să ne întâlnească cu Fiul său Isus. El a
luat condiţia noastră umană cu totul cu excepţia păcatului.
Când citim Evangheliile, aflăm că
Isus este atras de ceea ce el numeşte Tatăl său. Adesea se retrage pe munte să
se roage mult timp. În grădina Ghetsimani, rugăciunea lui va fi aceasta: „Tată,
nu voia mea, dar a ta să fie!” În o altă zi, el a spus: „mâncarea mea este să
fac voința Tatălui”. Prin urmare, toată viaţa lui Isus este plină de iubirea
pentru Tatăl. În acesta găseşte adevărata sa fericire. Treptat apostolii intră
în această revelaţie.
Dar Isus ştie că, pentru ei, este
dificil să poarte toate acestea. El promite Duhul adevărului care îi va duce „la
tot adevărul”. Îi așteaptă o misiune mare. Dar ei nu trebuie să fie îngrijorați
pentru că nu au înţeles tot ceea ce Isus i-a învăţat. Duhul lui Dumnezeu îi va
însoţi. Îi va face să-și amintească toate cuvintele lui Isus. Vor trăi situaţii
noi. Dar Duhul Sfânt îi întărește în Cristos. Nimic nu-i va putea să-i despartă
de iubirea sa.
Isus astfel ne dezvăluie un
Dumnezeu care este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, un Dumnezeu care este iubire, un
Dumnezeu care vrea mântuirea tuturor oamenilor. Într-o zi, Bernadette de la Lourdes
a avut probleme în a recita o definiție a lui Dumnezeu învăţată pe de rost. Cum
ea nu ajungea unde voia, a spus: „Dumnezeu este cineva care ne iubeşte”. Acest răspuns nu era cel pe care îl aștepta catehetul
și totuși era cel mai bun. Dumnezeul
nostru este cu adevărat cineva care ne iubeşte. S-a revelat ca un Dumnezeu
iubitor şi Mântuitor.
Cel mai important lucrul este să
nu dai savanților explicaţii despre Sfânta Treime, ci să accepți iubirea care este
în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Această dragoste pe care o primim de la
Sfânta Treime ar împrăștia raze de lumină în jurul nostru. Sunt trimiși pentru
a fi mesageri săi în această lume care cu adevărat nevoie de ea. Pentru această
misiune Isus ne trimite pe Duhul său Sfânt pentru a ne conduce spre tot
adevărul. Avem nevoie să fim umpluți cu această iubire care este în Dumnezeu pentru
a o comunica altora. Totul începe cu un timp în care scoatem apă din Izvor în
rugăciune, în ascultarea cuvântul lui Dumnezeu şi în special în Euharistie. Astfel
că putem fi Biserica Rusaliilor.
Duhul tău, Domnul, să fie cu noi
pentru a primi această iubire care vine de la tine. El să ne dea forța și
curajul pentru a fi mesagerii tăi pe tot parcursul vieţii noastre.
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu