Oricine iubește o floare

Troița de Ludovic Basarab

Oricine iubește o floare

e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-oprește-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine iubește seninul,

când soarele urca-n eter,
oricine-și înalță suspinul,
când licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine pe munții albaștri

Privește granitul sever,
oricine pe cai de sihaștri,
străbate păduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...

Dar cine-a primit îndurarea

din rănile blândului Miel,
acela e frate cu floare,
cu râul, cu munții, cu marea,
și-orunde îl duce cărarea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.

Costache Ioanid