 |
| Înălțarea Domnului |
Evanghelia Luca
24,46-53: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa este scris:
Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să
fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate
neamurile. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor
lucruri. Şi, iată, eu îl trimit asupra voastră pe acela pe care
Tatăl l-a promis, însă voi să rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu
putere de sus!” Apoi i-a scos până spre Betania şi,
ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi
binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer. Iar
ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare şi
stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.
Omilie
În Ziua Înălțării, sărbătorim pe Cristos
cel înviat care intră în gloria Tatălui. Aceasta este ultima sa apariție înaintea
discipolilor săi. De acum înainte nu va mai fi vizibil pe pământ, dar rămâne
prezent „toate zilele, până la sfârșitul lumii”. Apostolii sunt plini de
bucurie, deoarece își află locuința în ei prezența lui Cristos. Revenind la
Ierusalim, ei sunt în fiecare zi la templu, binecuvântând pe Dumnezeu. În seara
zilei de Paști, Isus le-a dat lor suflarea Duhului Sfânt. În Ziua de Rusalii, acest
suflu îi va transfigura în martori neobosiți ai lui Cristos cel înviat. Cu ei,
începe timpul Bisericii.
Vestea cea bună este încrederea pe
care Dumnezeu a făcut-o. Cristos cel înviat este prezent peste tot. Este în
fiecare zi cu noi. Dar nu a un iscoditor de care să ne fie frică. Nu este acolo
pentru ne supraveghea, nici pentru a frustra libertatea noastră. Am fost creați
pentru a fi liberi și responsabili. Iubirea sa nu ne strivește. Este eliberatoare;
este plină de încredere. Ea nu încetează să ne spună: „Nu vă temeţi”. În
momentul în care retrăgându-se, Isus ridică mâinile şi binecuvântează pe
ucenicii săi. Este ca un tată care îndepărtează braţele pentru a lăsa copilul să
meargă singur pentru prima dată. Iubirea ne face liberi. Ne face bărbaţi şi
femei responsabili, adulţi în credinţă.
Această încredere a lui Isus în privința
noastră nu are egal decât ale Tatălui său: Isus s-a dus până la cruce. O astfel
de iubire este atât un izvor de bucurie și de suferință. Încrederea este o
sursă de uimire. Dar ea este și un risc. Este și o aventură care ne învață fără
încetare să depășim propriile noastre limite. Încrederea acordată și primită ne
face mari și umili .
Înviind, Isus ne ridică până la
el și Dumnezeu confirmă că acest drum este viața reala. A accepta riscul credinţei
şi a ne pune încrederea în iubirea lui Dumnezeu este a trece, cu Cristos, de la
moarte la viaţă. Dumnezeul nostru este un Tată plin de iubire care crede în
noi. El ne face bărbați şi femei liberi, capabili să avansăm pe calea care duce
la el. Numai prin Isus, şi cu el, vom putea să înaintăm pe acest drum. Cu alte
cuvinte, putem să spunem că Înălţarea lui Cristos ne pregăteşte pentru înălțarea
noastră; această înălțare a început în ziua botezului nostru şi ar trebui să continue
pe tot parcursul vieţii noastre.
Această sărbătoare a Înălțării
este o veste bună pentru lumea noastră care are nevoie de ea. Vedem prea des scufundați
în neîncredere și îndoială. Pentru mulți, viitorul pare blocat. Dacă dorim să câștigăm
încrederea, trebuie să merităm. Când rentabilitatea și eficiența devin cuvinte
cheie, aceasta devine neliniștitor. Mulți sunt cei care nu mai pot suporta
această situație paralizantă.
În fața acestei suferinţe, auzim în
mod regulat această întrebare: „unde este acest Dumnezeu de care ne vorbești?”
Acesta este prezent în inimile vieţii noastre. Dar problema este că noi suntem
în altă parte. Apostolii au fost trimiși în toate naţiunile. Misiunea lor este
să proclame iubirea învingătoare. Nici o moarte nu poate să oprească această
cursă. Aceasta este mărturisirea noastră în viața de toate zilele. Cristos cel înviat
nu mai este vizibil privirilor noastre, dar lumea trebuie să contemple fața lui
prin noi, să asculte mesajul său prin cuvintele noastre şi viaţa noastră
întreagă. Şi mai presus de toate, vor trebui să descopere ceva de iubirea sa
înflăcărată pentru toţi oamenii. Aceasta este încrederea pe care Isus ne-a
făcut-o. Așadar, să nu pierdem un minut. În fiecare clipa pe care o avem să
răspândim lumina care vine de la Dumnezeu.
Înălțarea lui Isus face să se
nască în noi o mare speranță. Este o bucurie foarte puternică pe care noi nu o
putem păstra pentru noi înșine. Victoria lui Cristos asupra morții și a păcatului
vrea să ne unească pe toți cu victoria sa. Ne dă în fiecare zi din Duhul Sfânt pentru
a ne face martori și mesagerii iubirii sale. Este o bucurie că ne angajăm în
mod activ la evanghelizare. Nu este vorba de a cuceri, ci de a sluji și de a
iubi în numele Domnului care ne trimite. Toți suntem chemați să trăim în
această lume mărturisind Vestea cea Bună a iubirii lui Dumnezeu.
În
această zi, să ne rugăm Domnului în comuniune unii cu alții. Să ne amintim că lângă
el găsim izvorul întregii vieții și a dragostei. Să ne țină uniți cu el întotdeauna
ca să putem fi întotdeauna fideli misiunii pe care el ne-o încredințează.
(pr. Jean
Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu