 |
| Mântuitorul [The Savior] (1900-1905) – by Henry Ossawa Tanner (1859-1937); Smithsonian American Art Museum. |
Evanghelia Ioan
17,20-26: În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat
astfel: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi
pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să
fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Slava pe
care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei şi tu în mine. Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea
că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum m-ai iubit pe mine. Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde
sunt eu, ca ei să vadă slava pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit pe
mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drept, lumea pe
tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că tu m-ai
trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face
cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în ei”.
Omilie
Între Înălțarea Domnului și
Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine care se
potrivește discipolilor care așteaptă venirea Sfântului Duh. Și Isus însuși se roagă
pentru noi. Să ne întoarcem spre el, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul
rugăciunii este acela de a ne pune într-o stare de receptivitate față de darul
pe care Dumnezeu vrea să ni-l facă.
Prima lectură luată din Faptele Apostolilor, ne arată rugăciunea
lui Ștefan, primul martir. El i-a urmat lui Isus până la capăt, fără a renunţa
la credinţa, chiar și în fața ameninţărilor. Nu l-a renegat pe Cristos
glorificat. Rugăciunea sa este pentru noi un model de încredere. El a murit
contemplând gloria lui Cristos în ceruri. Ascultând această mărturie, ne gândim
la foarte mulţi martiri din ziua de azi. Viaţa şi moartea lor ne provocă: ce am
făcut cu botezul nostru? Domnul s-a alăturat pentru a ne umple cu dragostea sa;
dar prea adesea suntem în altă parte.
Cu a doua lectură, avem a doua
rugăciune. Este rugăciunea întregii Biserici a lui Cristos învingătorul morții
păcatului. Avem un mesaj al speranței adresat creștinilor persecutați. Orice s-ar
întâmpla, nimic și nimeni nu poate să-l împiedice pe Cristos să ne asocieze la
victoria sa. Cu el, o lume nouă se naște, o lume plină de iubirea care este în
Dumnezeu. Este nevoie de această veste bună care să ne umple de bucurie și de încredere
în ciuda încercărilor vieții. Isus este întotdeauna viu. Să-l implorăm: „vino!”
Această rugăciune este deja împlinită. Dar ea va fi pe deplin împlinită în gloria
Împărăției.
Cu Evanghelia, avem o a treia
rugăciune. Este o rugăciune care ne duce în intimitatea lui Isus cu Tatăl său.
De-a lungul Evangheliei, vedem că Cristos a simțit nevoia să se retragă ca să
se roage, ca să fie împreună cu Tatăl. A petrecut ore lungi, mai ales în
momentele când trebuia să ia cele mai importante decizii.
Dar rugăciunea sa de astăzi are o
anumită intensitate. Isus se roagă pentru toți oamenii pe care el a venit să-i
salveze. Este aproape sfârșitul misiunii sale. În câteva ceasuri va intra în Pătimirea
sa. El va fi arestat, condamnat și dus la moartea pe cruce. Rugăciunea sa de astăzi
a luat tot ce a făcut pentru a se pune în mâinile Tatălui. Isus îi poartă pe
toți oamenii din lumea întreagă în mâinile sale pentru a ne oferi Tatălui. Prin
cuvintele sale, noi credem că Isus vrea să aibă grijă încă de omenire. El vrea
ca ea să fie unită în iubirea care a venit s-o inaugureze.
Isus mai întâi încredințează Tatălui
pe apostolii săi. Pătimirea sa pentru ei e o verificare dificilă, o luptă dură a
fidelității lor. El se roagă pentru ei și pentru cei care primesc mărturia lor:
„ca toţi să fie una; ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”. Comunitățile divizate
sunt o mărturie împotriva a ceea ce spune Dumnezeu. Rugăciunea lui Isus este o
rugăciune cu adevărat universală deoarece include pe toți oamenii din toate
timpurile. Este la fel de universală ca și misiunea lui de mântuitor, misiune
la care suntem și noi încredințați ca discipoli al săi și noi cei de astăzi.
Această insistenţă a lui Isus după
unitate între oamenii pe care el o iubeşte este foarte important pentru noi cei
de azi. Este un apel care face să crească fraternitatea, împărtășirea,
solidaritatea. Toți suntem copiii lui Dumnezeu. Totul așteaptă comuniunea
atinsă de această mântuire pe care ne-o oferă. Cei care nu împărtăşesc credinţa
noastră, ne privesc trăind. Cum să mărturisească un Dumnezeu iubire dacă nu
este această dragoste în viaţa noastră? Diviziunile noastre dintre creştini apar
și mai de nesuferit atunci când auzim cuvântul lui Cristos.
Este timpul rugăciunii, de-a
lungul acestor ultime zile care ne pregătesc pentru sărbătoarea Rusaliilor. Cristos
ne vrea cu totul ai lui. El contează pe noi să ne alăturăm dorinței sale, care
este aceea a Tatălui. Vino, Doamne Isuse! Trimite-ne nouă pe Duhul tău Sfânt! Să
vină să întărească credința, speranța și caritate noastră. Să vină pentru a
trăi din iubirea Tatălui .
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez;
sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu