sâmbătă, 6 februarie 2016

† Duminica a 5-a de peste an (C): Mergeți în toată lumea… [7 februarie 2016]

Prima pescuire minunată - de James Tissot

Evanghelia Luca 5,1-11: În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.
 
 
Omilie
 
Texte biblice din această duminică ne arată cum Dumnezeu cheamă oamenii pentru a fi mesagerii săi. El se adresează lui Isaia care nu are decât 20 de ani ca să-i încredinţeze misiunea de profet pentru poporul său. Isaia se înspăimântă; înaintea  sfințeniei lui Dumnezeu, devine conştient de păcatul său. Dar focul divin îi purifică buzele lui Isaia. Va putea transmite astfel cuvântul arzător al Domnului. Acelaşi Dumnezeu se bazează pe noi ca să-i împărtășim viaţa lui. El ne-a trimis să fim mesagerii săi în ciuda slăbiciunilor şi păcatelor noastre. Are nevoie de purtători de cuvânt pentru a face cunoscut şi de a ne comunica lumii secretele fericirii sale.
 
A doua lectură ne vorbește despre sfântul Paul care a devenit apostolul lui Cristos. La început a fost persecutorul creştinilor. Ceea ce l-a făcut apostol al lui Cristos nu a fost nici calitățile sale de orator, nici călătoriile sale misionare, nici preocuparea sa pentru cei săraci şi asupriţi. Adevăratul punct de plecare a fost întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul spre Damasc. El l-a văzut viu în mijlocul alor săi. Cristos l-a chemat să-l urmeze; el însuşi ne spune: „prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”. Suntem fructul acestui har, precum şi prin calităţile noastre umane și pentru credinţa cu care l-am primit. Cristos este întotdeauna cu noi; asemenea lui Paul și la mulți alții  avem responsabilitatea de a transmite ceea ce am primit.
 
Evanghelia vorbește despre chemarea primilor ucenici. Îndesat de mulțime, Isus are nevoie de ajutor. Este important ca Cuvântul să atingă pe toți oamenii. Acest ajutor îl va cere pescarilor care și-au pus bărcile lor la dispoziția sa. Îi va invita mai întâi să înainteze în larg și apoi să-și arunce năvoadele pentru a prinde pește.
 
Simon, care a muncit din greu toată noaptea și nu a prins nimic, răspunde invitației învățătorului: „La cuvântul tău, voi arunca mrejele”. Simon mizează pe cuvântul lui Isus. El mizează viitorul său, dar nu știe încă. O atitudine împlinită la cererea Domnului, iar rezultatul ei este neașteptat. Chiar el cere însoțitorilor săi din cealaltă barcă să vină și să-i ajute dacă nu acest pescuit extraordinar ar fi fost pierdut.
 
Astăzi, ca odinioară, Cristos ne invită să înaintăm în larg. Ca și Petru, avem probabil dorință de a nu părăsi malul obiceiurile noastre, terenurile sigure ale certitudilor noastre. Ca și Petru, ne-am chinuit timp de luni şi ani, dar fără rezultat. Suntem angajați în parohiile noastre, în cartierele noastre, în locurile noastre de muncă şi în petrecerea timpului liber. Dar constatăm că bisericile noastre sunt goale; majoritatea tinerilor nu pun piciorul în ele. Nepoţii noştri nu sunt botezați. Atunci, trebuie să ne organizăm pentru a salva ceea ce se mai poate. Credem că pentru a proteja de această lume trebuie să ignori, să ridicuralizezi sau să persecuți.
 
Dar nu acest lucru aşteaptă la noi Domnul: ceea ce el cere noi este a înainta în larg Simon reia de la capăt exact ceea ce a făcut toată noaptea fără a prinde nimic. Dar de data aceasta, totul se schimbă pentru că Isus este la puntea bărcii. Luntrea atât este de încărcată încât este gata să se scufunde. Pescuirea minunată nu se face singură: este misiunea întregii Biserici. Dar trebuie să fie la bord Isus. Trebuie să fie acolo pentru a conduce mânuirea, pentru a ne da ordine şi a se face ascultat. Nu este nevoie de planuri bine elaborate nici de a folosi tehnici dintre cele mai moderne. Cel mai important lucru este de a arunca năvoadele şi de a avea credinţă „pe cuvântul său”. El este responsabil de pescuirea minunată. Principalul lucru este în inimile celor care anunţă Cuvântul.
 
Precum Isaia și apostolii Petru și Paul, toți suntem chemați de Domnul. El se bazează pe noi cu o misiune specifică. El ni se adresează neapărat celor buni, nici celor sfinți. El nu cheamă pe copii înțelepți. El poate veni să ne caute foarte departe și foarte jos. Cei mai mari martorii de credința sunt păcătoși iertați. Chemarea sa este mereu aceeași: „Înaintează în larg și aruncați năvoadele”. Cu ceea ce este mic și slab, Domnul poate face lucruri mărețe. Cel mai important lucru este să fii cu Domnul.
 
În această zi, îți mulțumesc, Doamne, că ne-ai făcut beneficiarii acestei pescuirii minunate:  botezul ne-a smuls din valurile morții şi ne-a ridicat trăgându-ne pe barcă; am ieșit din apă așa cum Cristos a ieşit din mormânt. Şi suntem trimiși la rândul nostru ca Isaia şi Simon-Petru. Inspiră-ne cuvintele şi gesturile care ne va permite să smulgem pe fraţii noştri din valurile mizeriei și să-i punem în serviciul tău. Amin.


(pr. Jean Compazieu [07.02.2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/5798-homelie-du-5eme-dimanche-du-temps-ordinaire-5/).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu