† Duminica a 3-a din Advent (C): Revărsarea zorilor noi [13 decembrie 2015]



The Preaching of St. John the Baptist (1690)
by Baciccio (1639-1709) - by Giovanni Battista Gaulli

Evanghelia Luca 3,10-18: În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc.  Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

Omilie

Lecturile biblice din acestă duminică ne anunță o veste bună. Într-o lume marcată de atâta ură și violență, lecturile ne spun că Dumnezeu vine să ne salveze. Acest lucru ne face fericiți. Când privim în jurul nostru, totul ne invită la sărbătore. Dar nu este suficient a pune pomul de Crăciun și luminile sclipitoare. Adevărata bucurie este mult mai profundă. Ea rămâne totdeauna, chiar dincolo de neliniștele noastre. Aceasta se adâncește în rugăciune. Este semnul creștin.

 

Acesta este mesajul pe care îl putem citi în cartea profetului Sofonia (din prima lectură). Se adresează unui popor demoralizat „care se târăște într-un imens deșert”. În inima acestei încercări dureroase profetul ni se adresează cu cuvinte foarte puternice: „Strigă de veselie… Veseleşte-te şi jubilează din toată inima…” Motivul acestei bucurii este prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. Acuzatorii și dușmani dispar. Este Dumnezeu cel care guvernează poporul său. El este un „Dumnezeu cu noi”. Dumnezeu în noi. Da, este o veste bună pentru vremurile tulburi ca ale noastre.

 

Aceasta este chemarea la bucuria pe care o găsim în scrisoarea sfântului Paul către Filipeni (a doua lectură). În momentul în care a fost scrisă această scrisoare, el se afla în închisoare. Dar știe că nimic nu-l poate despărți de iubirea care este în Dumnezeu. Victoria lui Cristos cel înviat este izvor de bucurie și de speranță. Este important că Domnul este aproape. Este deja în noi. Aceasta bucurie nu poate să țâșnească decât din unirea noastră cu el. Aceasta trebuie să se hrănescă cu rugăciune, implorare și mulțumire. Ea nu poate fi decât doar luminoasă, comunicativă, „cunoscută de toți oamenii”. Ea se deschide lumii întregi, fără distincție de religie.

 

În Evanghelie, sfântul Luca ne arată calea care duce la această bucurie. Acestă venire a Domnului, trebuie să schimbe viața noastră. Mulțimile care au venit la Ioan Botezătorul au înțeles aceasta. Este motivul pentru care i-au pus întrebarea:  „Ce ar trebui să facem?” Această întrebarea trebuie să o punem și noi. Nu putem să ne limităm la cuvinte frumoase. Când ne pregătim pentru a primi o persoană importantă, facem tot ce este nevoie pentru a fi bine primit. Ceea ce anunță Ioan Botezătorul este cea mai importantă persoană: este Cristos însuși,  „Dumnezeu cu noi”.

 

Deci, ce ar trebui să facem noi? Această întrebare este pusă de diferiți oameni: mulțimile, vameși, soldații... Ei înțeleg că nu este suficient „a crede”, ci trebuie să și „facă”. Și răspunsurile lui Ioan sunt adaptate la fiecare grup: toți sunt chemați să facă proba cu mai multă dreptate în ocupațiile lor obișnuite; să nu se îmbogățească în detrimentul celor mai săraci, evitând violența, facând cu onestitate treaba sa.

 

Și noi, ce trebui să facem? Începând de la Ioan Botezătorul, răspunsul nu s-a schimbat: respectul față de alții, împătășirea, solidaritatea cu cei săraci. În apropierea  Crăciunului, mulți vor fi excluși de la bucurie și de la sărbătoare. Astăzi Ioan Botezătorul ne amintește că singurul răspuns valid este împărtășirea.

 

A trăi împărtășind, este ați face treaba cu respect pentru alții, a practica dreptatea și milostivirea... Iată sfaturile simple, ușor de pus în practică. Dacă le urmăm zi de zi Dumnezeu va fi aproape de noi. El ne va da bucuria sa. Aceasta aduce pacea sa. Este fericirea pe căre Maria a cântat în Magnificat-ul ei: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu! Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită. Căci mi-a făcut lucruri mari Domnul”.

 

„Astăzi, Domnul ne invită să dansăm cu el dansul împărtășirii, dansul fraternității universale, dansul iubirii și al păcii. În așteptarea Crăciunului, ne asociem în dansul îngerilor și al întregului universul: Glorie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pace pe pământ oamenilor de bună voință” (Bernard Prévost).

(pr. Jean Compazieu [04.12.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5651-homelie-du-3eme-dimanche-de-lavent-5/).