Papa Francisc a prezentat bula Anului Sfânt al Milostivirii
[sinteză]
Redacția Română Radio Vatican vă oferă în cele ce urmează un amplu rezumat al Bulei papale „Misericordiae vultus”, documentul oficial prin care Suveranul Pontif a proclamat solemn Anul Sfânt al Milostivirii.
Scrisoarea „Chipul milostivirii”, prin care sfântul părinte proclamă Anul Sfânt extraordinar (8 decembrie 2015 – 20 noiembrie 2016), este alcătuită din 25 de paragrafe majore. Papa Francisc a descris mai întâi trăsăturile distinctive ale milostivirii divine punând această temă în lumina chipului lui Cristos. Milostivirea nu este un cuvânt abstract ci un chip care trebuie recunoscut, contemplat și slujit. Bula papală oferă o lectură trinitară (nr. 6-9) și insistă în a descrie Biserica drept semn credibil al milostivirii: „Grinda de căpătâi care susține viața Bisericii este milostivirea” (nr. 10).
Papa Francisc arată etapele principale care marchează anul jubiliar al milostivirii. Deschiderea acestuia coincide cu cea de a 50-a aniversare de la încheierea Conciliului Ecumenic Vatican II: „Biserica simte necesitatea de a păstra viu acel eveniment. Pentru ea începea atunci un nou parcurs al istoriei sale. Părinții conciliari adunați în Conciliu au perceput de o manieră puternică, asemenea unui adevărat suflu al Duhului sfânt, exigența de a vorbi de Dumnezeu mai pe înțelesul oamenilor din timpul lor. Abătute zidurile care de prea multă vreme închiseră Biserica într-o citadelă privilegiată, venise timpul de a vesti Evanghelia într-un mod nou” (nr. 4). Încheierea Anului Sfânt extraordinar va avea loc „în solemnitatea liturgică a lui Isus Cristos, Stăpânul universului, pe 20 noiembrie 2016. În ziua aceea, închizând Poarta Sfântă, vom avea mai întâi de toate simțăminte de gratitudine și mulțumire față de Preasfânta Treime pentru că ne-a acordat acest timp extraordinar de har. Vom încredința viața Bisericii, omenirea întreagă și cosmosul necuprins Stăpânirii lui Cristos, ca să-și reverse milostivirea ca roua dimineții pentru o istorie fecundă care trebuie construită prin efortul tuturor în viitorul apropiat” (nr. 5).
O specificitate a acestui An Sfânt extraordinar o reprezintă faptul că nu va fi celebrat doar la Roma dar și în toate diecezele din lumea întreagă. Poarta Sfântă va fi deschisă de papa Francisc la bazilica Sfântul Petru pe 8 decembrie 2015 iar duminica succesivă, 13 decembrie 2015, în toate diecezele din lumea largă. O altă noutate este faptul că papa acordă posibilitatea de a deschide Poarta Sfântă și la sanctuare, unde numeroși pelegrini merg să se închine.
Papa Francisc preia învățătura predecesorilor săi, sfântul Ioan al XXIII-lea, care vorbea de „medicamentul milostivirii”, și Fericitul Paul al VI-lea, care identifica spiritualitatea Conciliului Vatican II cu atitudinea bunului samaritean din Evanghelie.
Bula papală explică, de asemenea, câteva aspecte specifice Anului Sfânt jubiliar. Mai întâi de toate, motto-ul „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”, care este luat din Evanghelia după sfântul Luca (6,36). Apoi, semnificația pelerinajului și, mai ales, nevoia de iertare. O temă particulară, care revine deseori în cuvintele papei Francisc, este exprimată la nr. 15 al documentului: faptele de milostivire trupească și sufletească vor trebui reluate pentru „a retrezi conștiința noastră, deseori adormită în fața dramei sărăciei, și pentru a intra tot mai mult în inima Evangheliei, unde cei săraci sunt privilegiații milostivirii divine”. O altă indicație se referă la timpul Postului Mare când papa îi va trimite în toată lumea pe așa zișii „Misionari ai milostivirii” (nr. 18). Este vorba de preoți care „vor primi autoritatea de a ierta chiar și păcatele a căror dezlegare este rezervată Scaunului Apostolic”. „Semn al solicitudinii materne a Bisericii față de poporul lui Dumnezeu”, explică papa Francisc, ei vor fi față de toți oamenii artizani ai unei întâlniri care să fie încărcată de umanitate, izvor de eliberare și bogată în responsabilitate, pentru a depăși piedicile și a relua viața nouă a Botezului”. În același timp, sfântul părinte cere ca în dieceze să se organizeze „misiuni populare” astfel încât misionarii milostivirii să fie „vestitori aii bucuriei iertării”.
Sfântul părinte menționează la nr. 20-21 raportul dintre dreptate și milostivire, făcând să se vadă că nu se oprește la o viziune legalistă ci că urmărește să se ajungă la un parcurs care să ducă la iubirea milostivă. Înainte de această temă spinoasă, Bula papală atinge la nr. 19 subiectul violenței organizate și adresează o rechemare vibrantă celor care sunt „făcători sau complici” ai corupției. Pontiful recurge în această privință la un limbaj foarte puternic prin care denunță această „rană în putrefacție” și insistă pentru ca pe durata acestui An Sfânt să se realizeze o adevărată convertire. „Acesta este timpul potrivit pentru a schimba viața! Acesta este timpul de a lăsa ca inima să fie atinsă! În fața răului comis, chiar și a crimelor grave, este momentul de a asculta lacrimile celor nevinovați care au fost jefuiți de bunurile lor, de demnitate, afecțiuni și de însăși viața lor. A rămâne pe calea răului este doar sursă de amăgire și tristețe. Viața adevărată este cu totul altceva. Dumnezeu nu obosește în a întinde mâna. Este mereu dispus să asculte, și eu sunt dispus, asemenea fraților mei episcopi și preoți. E suficient doar a accepta invitația la convertire și a se supune justiției, în timp ce Biserica oferă milostivirea” (nr. 19).
Nu putea lipsi referința la o temă tradițională pentru Anul Sfânt jubiliar, indulgența. Aceasta – se citește la nr. 22 – arată că „iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre nu cunoaște hotar” pentru că indulgența permite ștergerea nu doar a păcatului comis dar și a oricărei urmări negative a acestuia asupra comportamentului și gândirii. În această privință, explică sfântul părinte, cel care dobândește indulgența este „abilitat să acționeze mai degrabă cu caritate și să crească în iubire, decât să cadă din nou în păcat”.
O ultimă subliniere originală a sfântului părinte se referă la milostivire ca temă creștină comună evreilor și musulmanilor. „Acest an jubiliar trăit în milostivire să favorizeze întâlnirea cu aceste religii și cu celelalte nobile tradiții religioase, să ne facă mai deschiși la dialog pentru a ne cunoaște și înțelege mai bine; să elimine orice formă de închidere și dispreț și să îndepărteze orice formă de violență și discriminare” (nr. 23).
Dorința papei Francisc este ca acest an special, trăit în spirit de împărtășire a darurilor cerești, să devină ocazie de „a trăi în viața de zi cu zi milostivirea care dintotdeauna Dumnezeu Tatăl o revarsă asupra noastră. În acest jubileu să ne lăsăm surprinși de Dumnezeu. El nu obosește niciodată să ne deschidă inima sa ca să ne repete că ne iubește și că vrea să împartă cu noi viața sa. (…) În acest an jubiliar Biserica să devină ecou al Cuvântului lui Dumnezeu care răsună puternic și convingător ca un cuvânt și gest de iertare, de sprijin, ajutor și iubire. Să nu obosească niciodată în a oferi milostivire și să fie mereu răbdătoare în a dărui întărire și în a ierta”. Biserica – citim la nr. 25 – „să se facă voce a fiecărui om și femeie și să repete cu încredere și fără încetare: «Amintește-ți, Doamne, de îndurarea și de milostivirea ta, pentru că ele sunt din veșnicie!» (Ps 25,6)”.
În documentul „Misericordiae vultus”, papa Francisc face deseori referință la sfânta Scriptură, la Liturghierul Roman și la documentele Conciliului Ecumenic Vatican II. Cu o frecvență mai redusă, se întâlnesc, însă, și trimiteri la sfântul Ioan al XXIII-lea, fericitul Paul al VI-lea, sfântul Ioan Paul al II-lea, sfântul Toma de Aquino, sfântul Beda Venerabilul, sfântul Ioan al Crucii, sfântul Grigore cel Mare, sfântul Augustin și sfânta Faustina Kowalska.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu