Prin radicalismul referitor la opoziția și paralelismul contrastant esențial dintre eros și agape, ca și datorită unei elaborări metodologice sistematice și a dezvoltării cercetării motivului teologic al iubirii, a avut largi ecouri în teologia și gândirea secolului trecut în mod deosebit lucrarea Eros și Agape a protestantului Anders Nygren (1890-1978), figură dominantă a teologiei din Suedia secolului XX, profesor la Lund și în ultima parte a vieții episcop luteran. În timp ce, ca reprezentat al școalii teologice din Lund, Anders Nygren era susținătorul „izolării” sau al „modelului purificării” („renodlongs-linjen”) în modul de a concepe relația dintre uman și creștin, colegul său Gustaf Aulen se îndepărtează de această poziție spre un așa-zis „modelul integrativ” („samsyns-linjen”) al școlii teologice din Uppsala reprezentate de către Arvid Runestam și Torsten Bohlin. Conflictul este intensificat prin interpretarea dată iubirii agape și eros.
Deși cartea lui A. Nygren a provocat numeroase reacții critice, acestea
nu au împiedicat exercitarea unei influențe decisive a tezelor pe care le
conține asupra teologiei și culturii veacului trecut. Această carte reprezintă
o istorie a ideii creștine de iubire în care Reforma este interpretată ca o încercare reușită de demontare în sens
biblic a sintezei patristice dintre iubirea agape a revelației creștine
care se dăruiește pe sine descendent pe de o parte, și iubirea greacă eros care
aspiră la ceva superior și care atrage pe de altă parte.
A. Nygren susținea teza unei totale discontinuități a noțiunii creștine
de iubire agape față de tot ce a fost înainte, adică atât față de
termenii care desemnau iubirea în Vechiul Testament, cât și față de concepția
despre iubirea eros din filozofia greacă. El a schițat o listă rezumativă
care ușurează înțelegerea modului în care, conform sistemului său teologic,
sunt opuse trăsăturile celor două motive fundamentale ale iubirii, agape și
eros (cf. Agape and Eros, p. 210):
|
Erosul e dorină acaparatoare.
|
Agape este dăruire jertătoare.
|
|
Erosul e mișcare ascendentă.
|
Agape coboară.
|
|
Erosul este calea omului către Dumnezeu.
|
Agape este calea lui Dumnezeu către om.
|
|
Erosul este efortul omului: el presupune faptul
că mântuirea omului este propria sa lucrare.
|
Agape este har: mântuirea este lucrarea iubirii Divine.
|
|
Erosul este iubire egocentrică, o formă de
autoafirmare de calitatea cea mai nobilă și cea mai sublimă.
|
Agape e iubire nesuficientă sieși; ea nu caută
ale sale; ea se dăruiește altora.
|
|
Eros caută să-și câștige viața, o viață divină,
nemuritoare.
|
Agape trăiește pentru viața lui Dumnezeu, de
aceea îndrăznește „s-o piardă”.
|
|
Eros este dorința de a lua și de a poseda, care
depinde de lipsă și de nevoie.
|
Agape este libertatea în dăruire, care depinde de
abundență și de plenitudine.
|
|
Erosul este în primul rând iubirea omului; Dumnezeu este obiectul Erosului. Chiar atunci când este atribuit
lui Dumnezeu, Erosul imită iubirea umană.
|
Agape este în primul rând iubirea lui Dumnezeu;
„Dumnezeu este iubire”. Chiar atunci când este atribuită omului, Agape
imită iubirea divină.
|
|
Erosul e determinat de calitatea, frumusețea și
valoarea obiectului său; el nu e spontan, ci „stârnit”, „motivat”.
|
Agape e suverană în relația cu obiectul său și e
îndreptată atât spre rău, cât și spre bine; ea e spontană, „debordantă” și „nemotivată”.
|
|
Erosul recunoaște valoarea în obiectul său
– și o iubește.
|
Agape iubește – și creează valoarea în
obiectul său.
|
Această lucrare a fost scrisă în suedeză și a fost publicată cu titlul Anders Nygren, Den Kristna kärleksanken genoam tiderna: Eros och Agape,
Svenska Kyrkans Diakonistyrelses Bokförlag, Stockholm, (vol. I) 1930; (vol. II)
1936. A se vedea traducerea franceză a lui Anders Nygren, Érôs et agapè: la notion chrétienne de l’amour et ses
transformations, traduction de
Pierre Jundt, Aubier, Paris, vol. I, 1944; II/1 – II/2, 1952. Traducerea în limba
germană poartă titlul Eros und Agape. Gestaltwandlungen der christlichen
Liebe, Carl Bertelsmann Verlag, Gütersloh, vol. I, 1930; vol. II,
1937, și a fost republicată într-un singur volum în 1954. În continuare va fi
citată traducerea engleză într-un singur tom cu titlul Agape and Eros,
Part I A Study of the Christian Idea of Love, Part II The History of
the Christian Idea of Love, trad. Philip S. Watson, S.P.C.K., London, 1957
(traducerea părții I, realizată de către A. G. Herbert și în 1932, a fost publicată
pentru prima dată la aceeași editură în anul 1932, iar partea a-II-a tradusă de
Philip S. Watson a apărut pentru prima dată în două volume în 1938-1939; ambele
părți au fost reeditate de mai multe ori).
(Florin-Cătălin Ghiț, „Concepții despre iubire agape și eros
în gândirea secolului XX
cu referire specială la opera lui Anders Nygren”; sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu