Cuvintele au luat locul realităților...



Richard Wurmbrand – predicator creștin luteran (1989).

Dumnezeu face reproșuri oamenilor: „Norodul acesta mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de mine”. Adică vorbim mult lui Dumnezeu și despre Dumnezeu. Dar totul este o îmbătare cu cuvinte. Când spunem „Dumnezeu”, nu avem o persoana concretă înaintea ochilor inimii; când vorbim despre religie, nu ne simțim cu adevarat legați; când pălăvrăgim despre credința, nu stăruim că această credință să fie cea adevarată prin care se dobândește mântuirea.

Cuvintele au luat locul realităților – iată un mare defect al mecanismului sufletesc, defect pe care pocăința îl înlătură, învătându-l pe om să vorbească puțin, ceea ce nu se referă atât la numărul cuvintelor, cât la examinarea stăruitoare ca în dosul fiecărui cuvânt pe care-l rostesc sau accept să stea o realitate.

Încolo, mulți tinichigii se numesc „croitoru”, mulți păgâni se numesc „creștini” și așa mai departe. Să ținem minte că marele preot care l-a osândit pe Isus se numea Ana, care în ebraică însemnează „înduratorul”. Și ce om dornic de sânge era, în ciuda numelui său frumos!

(Wurmbrand Richard, Oglinda sufletului omenesc).