Am gustat şi am văzut (de sfânta Ecaterina din Siena)



 



O, dumnezeire veşnică, veşnică Treime, care, prin unirea naturii divine, ai dat atâta valoare sângelui Fiului tău unul-născut! Tu, Treime veşnică, eşti ca o mare adâncă în care, cu cât încerc să caut mai mult, cu atât găsesc mai mult şi cu cât găsesc mai mult, cu atât creşte mai mult setea de a te căuta. Sufletul meu nu este nicio­dată sătul de tine. Săturându-se în abisul tău, nu se satură, pentru că rămâne înfometat de tine şi doreşte tot mai mult, Treime veşnică, să te vadă cu lumina luminii tale.

    

Eu am gustat şi am văzut cu lumina intelectului în lumina ta abisul tău, Treime veşnică, şi frumuseţea crea­turii tale. Pentru aceasta, văzându-mă pe mine în tine, am văzut că sunt chipul tău prin acea inteligenţă care îmi este dată din puterea ta, Părinte veşnic, şi din înţelep­ciunea ta, care este înţelepciunea Fiului tău unul-născut. Apoi, Duhul Sfânt, care purcede din tine, Tată, şi din Fiul tău, mi-a dat voinţa cu care să te pot iubi.

    

Într-adevăr, tu, Treime veşnică, eşti creator iar eu sunt creatură, şi am cunoscut – pentru că tu mi-ai dat inteligenţa atunci când m-ai recreat prin sângele Fiului
tău unul-născut – că eşti îndrăgostit de frumuseţea crea­turii tale.

  

O, abis, o, Treime veşnică, o, dumnezeire, o, mare adâncă! Ce puteai să-mi dai mai mult decât pe tine însuţi? Tu eşti un foc ce arde mereu şi nu se consumă. Tu con­sumi orice iubire proprie a sufletului cu căldura ta. Tu eşti foc ce îndepărtează orice răceală şi luminezi minţile cu lumina ta, cu acea lumină cu care m-ai făcut să cunosc adevărul.
    

Oglindindu-mă în această lumină, te cunosc ca bine suprem, bine mai presus de orice bine, bine fericit, bine de neînţeles, bine de nepreţuit. Frumuseţe mai presus de orice frumuseţe. Înţelepciune mai presus de orice înţelep­ciune. Ba mai mult, tu eşti însăşi înţelepciunea, tu, hrană a îngerilor, care te-ai dat oamenilor cu foc de iubire.

    

Tu, haină ce acoperi orice goliciune a mea. Tu, hrană care îi hrăneşti pe cei înfometaţi cu dulceaţa ta. Tu eşti dulce fără nici o amărăciune. O, Treime veşnică!

 

(Din Dialogul despre providenţa divină, al sfintei Ecaterina din Siena: cap. 167, Gratiarum actio ad Trinitatem, ed. lat., Ingolstadii, 1583, f. 290-291; Breviarul II, Liturgia orelor, Editura Sapientia, Iași 2004, 1493-1494).