Într-o zi, un înțelept din India
puse următoarea întrebare discipolilor săi:
– De ce țipă oamenii când sunt
supărați?
– Țipăm deoarece ne pierdem
calmul, zise unul dintre ei.
–
Dar de ce să țipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine?
întreba din nou înteleptul.
– Păi, țipăm ca să fim siguri că
celalalt ne aude, încerca un alt discipol.
Maestrul întreba din nou:
– Totuși, nu s-ar putea să
vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile
primite nu-l mulțumi pe întelept.
Atunci el îi lămuri:
– Știți de ce tipăm unul la altul
când suntem supărați? Adevarul e că, atunci când doua persoane se ceartă,
inimile lor se distanțează foarte mult. Pentru a acoperi această distantă, ei
trebuie să strige ca să se poata auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai
supărați, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanței și mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când doua ființe sunt îndrăgostite? Ele
nu țipa deloc. Vorbesc încetișor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte
apropiate. Distanța dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât
de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar șoptesc, murmură. Iar atunci când
iubirea e și mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să șoptească, ajunge doar
să se privească și inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci când doua
ființe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înteleptul concluziona,
zicând:
– Când discutați, nu lăsați ca
inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiți cuvinte care să vă
îndepărteze și mai mult, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare,
încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere!
(de Mahatma Ghandi; sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu