Aşezat
la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc
focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi
prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd
trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Iată-o
pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată
cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată
cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund
în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.
Iată
pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând
pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n
lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu
departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.
Dar
pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E
Ileana Cosânzeana!... în cosită floarea-i cântă.
Până-n
ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi
aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
de Vasile Alecsandri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu