„Căci sfinţenia,
atâta vreme cât nu a realizat unitatea
totală a omului,
implică totdeauna un fel de dedublare –
o luptă între centrul
divin al sufletului
şi pasiunile cărnii şi ale eului.
Dar dacă această
dedublare se face rău,
dacă – precum în operaţia unui cancer –
câteva celule
impure
(orgoliu, resentiment, dispreţ pentru oameni)
rămân amestecate cu
sâmburele divin,
atunci, dualismul «sfântului» devine
cel al unui actor care
joacă un rol eroic,
iar cultul perfecţiunii degenerează
în reprezentaţie
teatrală”
(
Thibon
G., L'ignorace étoilée, Fayard,
Paris 1974,
tr. rom., Ignoranţa înstelată,
Humanitas,
Bucureşti 2003, 65).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu