Gândul zilei

 

„Adevărul Revelaţiei creştine

este tot mai adânc pus în discuţie;

valabilitatea ei în ceea ce priveşte făurirea

şi ducerea vieţii este tot mai hotărât contestată.

 Pe deasupra, atitudinea culturală intră

într-un conflict, tot mai ascuţit cu Biserica.

Noua pretenţie, că diversele domenii ale vieţii

şi creaţiei: politica, economia, ordinea socială,

ştiinţa, arta, filozofia, educaţia etc.

ar trebui să se dezvolte doar pe baza

criteriilor lor imanente apare tot mai mult

ca o pretenţie de la sine înţeleasă.

Astfel se cristalizează o formă de

viaţă necreştină, adesea anticreştină.

Ea se impune atât de consecvent încât

pare pur şi simplu ca reprezentând normalul,

iar cerinţa cum că viaţa trebuie determinată

de Revelaţie capătă caracterul de abuz bisericesc. Până şi credinciosul acceptă în mare măsură

această situaţie, gândindu-se că lucrurile religioase sunt o chestiune aparte, iar cele lumeşti la fel:

fiecare domeniu ar trebui să se alcătuiască

pornind de la propria esenţă

şi ar trebui să se lase în seama insului

cât de mult doreşte să trăiască în cele două”

(R. Guardini, Das Ende der Neuzeit. Ein Verzuch

zur Orientierung, Verlagsgemeinschaft

Matthias-Grünewald, Mainz 1950, traducerea românească:
Sfârşitul modernităţii,

Humanitas, Bucureşti 2004, 108).