Gândul zilei

 

„Cine m-a învăţat prima dată că credinţa este un dar al lui Dumnezeu? Nu ştiu. Mama mea, fără îndoială. Putea deci să-mi fie luat înapoi?… Din acest moment am cunoscut neliniştea morţii, căci după atâţia ani nu reuşesc să deosebesc o nelinişte de alta, dubla groază s-a infiltrat pe aceeaşi crăpătură în inima mea de copil. Credinţa nu mi-a apărut niciodată, deci, ca o constrângere. Ideea că trebuie să-i iau apărarea împotriva mea nu-mi vine niciodată. Credinţa este aceea care-mi asigură apărarea, ea este partea de libertate la care nu aş putea ceda fără să mor” (Bernanos G., Les grands cimitières sous la lune, EEC I, 502-503).

 

„Ce vreţi? Eu am învăţat catehismul pe genunchii unei mame franceze şi îl cunosc destul pentru a şti că nu se trăieşte, că nu se salvează, că nu te mântuieşti prin omisiune” (Bernanos G., Nous autres Français, EEC I, 693).