 |
| Bogatul și Lazăr cel sărac |
Evanghelia: Luca 16,19-31 - În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: 19
"Era un om bogat, care se îmbrăca în veşminte luxoase şi benchetuia în fiecare
zi. 20 Iar un sărac, cu numele de Lazăr, zăcea înaintea uşii lui,
plin de bube. 21 El ar fi fost bucuros să se sature cu firimiturile
care cădeau de pe masa bogatului, dar nimeni nu i le dădea. Doar câinii veneau
şi-i lingeau bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de către îngeri
în cer, lângă Abraham. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. 23
Iar în iad, fiind în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe
Abraham şi pe Lazăr la pieptul său. 24 Atunci a strigat: «Părinte
Abraham, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful
degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sufăr cumplit în văpaia
aceasta». 25 Dar Abraham i-a răspuns: «Fiule, adu-ţi aminte că tu ai
primit cele bune în viaţă, pe când Lazăr cele rele; acum, dimpotrivă, el are
parte de mângâiere, iar tu de suferinţă. 26 Pe lângă aceasta, între
noi şi voi a fost creată o prăpastie mare, încât cei care ar voi să treacă de
aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi». 27
Bogatul a zis: «Te rog, părinte, cel puţin să-l trimiţi pe Lazăr acasă la tatăl
meu, 28 căci am cinci fraţi, să le atragă atenţia, ca să nu ajungă şi
ei în acest loc de chin». 29 Dar Abraham i-a zis: «Îi au pe Moise şi
pe profeţi: să asculte de ei». 30 «Nu, părinte Abraham, a zis
bogatul, dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor întoarce».
31 I-a răspuns Abraham: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu
vor crede, chiar dacă ar învia cineva din morţi»".
Omilie
Parabola bogatului petrecăreț și a săracului Lazăr se
deschide cu două tablouri puternice în contrast între ele. Bogatul este unul
care se bucură și principala sa ocupație pare să fie aceea de a se bucura: înoată
în belșug și în plăceri. În schimb săracul Lazăr moare în nevoii: zace slăbit
și bolnav, fără să poată să se miște, incapabil chiar să alunge câinii vagabonzi
care nu-i dădeau pace. Cred însă că descrierea nu vrea doar să arate contrastul
dintre omul sărac și cel bogat, ceea ce surprinde este că săracul și bogatul
sunt vecini, dar cel bogat nu-și dă seama de cel sărac.
Descriind împărăția morților, Isus se adaptează mentalității
și imaginației timpului. Nu aici se află forța parabolei. Sigur. Cred că Isus
intenționa, cel puțin în parte, să polemizeze cu o mentalitate foarte
răspândită pe atunci: fiecare are viața pe care și-o merită, bogatul bogăția și
săracul sărăcia. Bogăția este semnul bunăvoinței divine. Isus contestă o astfel
de opinie. Și încă cu o altă opinie. Mulți rabini se gândeau: marile merite ale
lui Abraham aveau să fie în folosul tuturor urmașilor săi; Abraham poate să-i salveze
pe fiii săi chiar și din Gheenă; toți israeliții cu excepția unei anumite clase
de delincvenți în mod grav, aveau să fie într-o zi eliberați din Gheenă. Isus
nu este de această părere. Nu ajunge să aparții unui popor ca să fii salvat.
Contează modul în care ai trăit.
Trebuie notat că bogatul nu a fost condamnat pentru că a
fost violent și asupritor, dar simplu pentru că trăiește ca bogat, ignorându-l
pe cel sărac. Acest gând este completat de a doua parte a parabolei, unde apar
pe scenă frații care continuă să trăiască fără nici o suspiciune în bogăția
lor. Tocmai trăirea lor ca bogați îi face orbi în fața săracului (chiar dacă
este atât de aproape) și orbi în fața Scripturilor (chiar dacă sunt atât de
clare). Bogatul nu-l înjură pe Dumnezeu și nu-l asuprește pe sărac, simplu nu
îl vede. Aici este marele pericol al bogăției, și aceasta este poate principala
lecție a parabolei. Bogatul ar voi ca frații săi să fie avertizați. Dar la ce
le-ar folosi avertizarea? Au deja profeții și pe Moise, nu au nevoie de un
altul. Nu sunt vocile cele care lipsesc, nu sunt verificările, ci libertatea de
a înțelege, luciditatea pentru a vedea. A trăi ca bogat te face orb. (don Bruno Maggioni [30.09.2007], trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu