Procesul mântuirii noastre



Duhul Sfânt

 

 

1. Dumnezeu are iniţiativa: fiind autorul interpelării noastre interioare prin har, cât şi al chemării prin predică. Iniţiativa este a harului.

 
2. Omul, la rândul său, răspunde la chemare, dar nu fără ajutorul divin: acceptă mărturia, se încredinţează total lui.

 
3. Dumnezeu intervine din nou: el socoteşte credinţa ca dreptate, el dăruieşte din îndurare dreptatea în schimbul credinţei, dar nu ca echivalentul sau compensaţia credinţei. Până aici, harul a avut partea sa preponderentă.

 
4. Dreptatea dăruită omului îi impune obligaţia şi-i conferă puterea de a săvârşi fapte bune. Întărit de har, omul poate umba din virtute în virtute, dar roadele pe care le dobândeşte, deşi îi aparţin, nu sunt exclusiv ale sale, deoarece el le-a fructificat pe baza fondurilor lui Dumnezeu, cu ajutorul avansurilor lui Dumnezeu.

 
5. Dumnezeu încununează lucrarea sa: el justifică pentru totdeauna  omul, declarându-l drept înaintea sa. (Cf. Eduard Ferenț, Antropologia creștină).