 |
| Papa Francisc celebrând în biserica Sf. Ana - Vatican (17.03.2013) |
Fraţi şi surori, bună ziua!
După prima întâlnire de miercurea trecută, astăzi pot din nou
să vă adresez salutul meu tuturor! Şi sunt fericit să fac asta duminica, în ziua
Domnului! Acest lucru este frumos, este important pentru noi creştinii: să ne
întâlnim duminica, să ne salutăm, să ne vorbim ca acum aici, în piaţă. O piaţă
care, graţie mass-media, are dimensiunile lumii.
În această a cincea duminică din Postul Mare, Evanghelia ne
prezintă episodul cu femeia adulteră (cf. In 8,1-11), pe care Isus o
salvează de la condamnarea la moarte. Uimeşte atitudinea lui Isus: nu auzim
cuvinte de dispreţ, nu auzim cuvinte de condamnare, ci numai cuvinte de iubire,
de milostivire, care invită la convertire. "Nici eu nu te condamn: mergi şi de
acum să nu mai păcătuieşti!" (v. 11). Eh, fraţi şi surori, faţa lui Dumnezeu
este aceea a unui tată milostiv, care are mereu răbdare. V-ţi gândit voi la
răbdarea lui Dumnezeu, răbdarea pe care El o are cu fiecare dintre noi? Aceea
este milostivirea sa. Mereu are răbdare, răbdare cu noi, ne înţelege, ne
aşteaptă, nu încetează să ne ierte dacă ştim să ne întoarcem la el cu inima
căită. "Mare este milostivirea Domnului", spune Psalmul.
În aceste zile am putut să citesc o carte a unui cardinal -
cardinalul Kasper, un teolog priceput, un bun teolog - despre milostivire. Şi
mi-a făcut bine cartea aceea, dar să nu credeţi că fac publicitate cărţilor
cardinalilor mei! Nu este aşa! Mi-a făcut foarte bine, foarte bine... Cardinalul
Kasper spunea că a auzi milostivire, acest cuvânt schimbă totul. Este tot ce-i
mai bun ce putem auzi: schimbă lumea. Un pic de milostivire face lumea mai puţin
rece şi mai dreaptă. Avem nevoie să înţelegem această milostivire a lui
Dumnezeu, pe acest Tată milostiv care are atâta răbdare... Să ne amintim de
profetul Isaia, care afirmă că şi dacă păcatele noastre ar fi roşii ca purpura,
iubirea lui Dumnezeu le va face albe ca zăpada. E frumos, frumuseţea
milostivirii! Îmi amintesc, când eram episcop, în anul 1992, a venit la Buenos
Aires Sfânta Fecioară Maria de la Fatima şi s-a făcut o mare Liturghie pentru
cei bolnavi. Eu am mers să spovedesc, la Liturghia aceea, şi aproape la
sfârşitul Liturghiei m-ar ridicat, pentru că trebuia să administrez un mir. A
venit la mine o femeie în vârstă, umilă, foarte umilă, în vârstă de peste
optzeci de ani. Eu am privit-o şi i-am spus: "Bunică - pentru că la noi aşa se
spune bătrânilor: bunică - vreţi să vă spovediţi?". "Da", mi-a spus ea. "Dar
dacă dumneavoastră nu aveţi păcat...". Şi ea mi-a spus: "Toţi avem păcate...".
"Dar poate că Domnul nu le iartă...". "Domnul iartă totul", mi-a spus ea,
sigură. "Dar de unde ştiţi asta dumneavoastră, doamnă?". "Dacă Domnul n-ar ierta
totul, lumea n-ar exista". Eu am simţit o voinţă de a o întreba: "Spuneţi-mi,
doamnă, dumneavoastră aţi studiat la Gregoriana?", pentru că aceea este
înţelepciunea pe care dă Duhul Sfânt: înţelepciunea interioară faţă de
milostivirea lui Dumnezeu. Să nu uităm acest cuvânt: Dumnezeu nu încetează
niciodată să ne ierte, niciodată! "Eh, părinte, care este problema?". Eh,
problema este că noi încetăm, noi nu vrem, încetăm să cerem iertare. El nu
încetează niciodată să ierte, dar noi, uneori, încetăm să cerem iertare. Să nu
încetăm niciodată, să nu încetăm niciodată! El este Tatăl iubitor care iartă
mereu, care are acea inimă de milostivire pentru noi toţi. Şi să învăţăm şi noi
să fim milostivi faţă de toţi. Să invocăm mijlocirea Sfintei Fecioare Maria,
care a avut în braţele sale Milostivirea lui Dumnezeu făcută om.
Acum cu toţii împreună să ne rugăm Angelus:
[rugăciunea Angelus]
Adresez un salut cordial tuturor pelerinilor. Mulţumesc pentru
primirea voastre şi pentru rugăciunile voastre. Rugaţi-vă pentru mine, vă cer
asta. Reînnoiesc îmbrăţişarea mea pentru credincioşii din Roma şi o extind la
voi toţi, şi o extind la voi toţi, care veniţi din diferite părţi ale Italiei şi
ale lumii, precum şi la cei care sunt uniţi cu noi prin intermediul mijloacelor
de comunicare. Am ales numele Patronului Italiei, sfântul Francisc de Assisi, şi
acest lucru întăreşte legătura mea spirituală cu această ţară, unde - aşa cum
ştiţi - sunt originile familiei mele. Însă Isus ne-a chemat să facem parte
dintr-o nouă familie: Biserica sa, în această familie a lui Dumnezeu, mergând
împreună pe calea Evangheliei. Domnul să vă binecuvânteze, Sfânta Fecioară Maria
să vă păzească. Nu uitaţi asta: Domnul nu încetează niciodată să ierte! Noi
suntem cei care încetăm să cerem iertare.
Duminică frumoasă şi poftă bună!
Franciscus
(Traducere de pr. Mihai Pătraşcu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu