Frumuseţe autumnală
Contesta din Jurnal unul preot de ţară spune:
„Totul este bine. Nu credeam că e posibilă resemnarea.
Şi nu este resemnarea care a venit de fapt.
Nu este în natura mea…
Nu sunt resemnată, sunt fericită.
Nu doresc nimic.
Speranţa! O ţinusem moartă în braţele mele…
Iată că îmi este dată.
Nu-mi este împrumutată de data aceasta,
dar îmi este dată.
O speranţă vie, numai a mea,
care nu se aseamănă cu ceea ce filozofii numesc astfel,
mai mult decât cuvântul iubire seamănă
cu persoana iubită.
O speranţă care este carne din carnea mea.
Este un lucru care nu se poate exprima.
Ar trebui cuvinte de copilaş” (G. Bernanos, Journal
d'un curé de campagne, 1165).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu