Sfântul Grigore cel Mare afirmă că aproape fiecare pagină a Sfintei Scripturi dă mărturie despre existenţa îngerilor. Noul Testament aminteşte prezenţa îngerilor în legătură cu întruparea şi naşterea Domnului nostru Isus Cristos, apoi la ispitirea lui Isus şi în Grădina Măslinilor. De asemenea, îngerii sunt arătaţi ca martori ai învierii lui Isus; ei iau parte la primele evenimente din viaţa Bisericii, îi ajută pe apostoli, transmit diferite mesaje din partea lui Dumnezeu. Îngerii vor face ultimele pregătiri pentru Judecata Universală, vor executa sentinţa, despărţindu-i pe cei condamnaţi de cei aleşi, vor forma coroana luminoasă a lui Cristos biruitor. Îngerii sunt menţionaţi în Vechiul şi în Noul Testament de mai mult de trei sute de ori; acest fapt explică şi îndreptăţeşte cinstirea deosebită pe care le-o acordă creştinii, chiar de la începuturile Bisericii. Dar admiraţia şi devoţiunea faţă de ei sunt îndreptăţite şi mai mult, dacă avem în vedere natura lor de „spirite pure", fiinţe înzestrate cu inteligenţă şi voinţă liberă, întru totul luminate de înţelepciunea şi voinţa divină.
Pentru noi, oamenii, îngerii sunt mesagerii prin care Dumnezeu ne comunică adeseori adevărul său, comunicând sufletului nostru lumina interioară a cuvântului divin; ei sunt, în acelaşi timp, păzitorii sufletelor noastre şi ne acordă ajutorul lor pentru desăvârşirea vieţii spirituale şi dobândirea mântuirii veşnice. Îngerii sunt martorii nevăzuţi ai gândurilor noastre, bune sau rele, cunoscute sau necunoscute de oameni. Bossuet, în panegiricul pentru sărbătoarea Îngerilor Păzitori, spunea: „Ei îi oferă lui Dumnezeu faptele noastre bune, adună cu grijă chiar şi dorinţele noastre, îl roagă pe Dumnezeu să ţină seamă chiar şi de gândurile noastre... Să ne simţim fericiţi că avem prieteni atât de plini de grijă faţă de noi, mijlocitori atât de credincioşi, interpreţi care ne iubesc şi ne doresc binele..." Biserica, pe baza afirmaţiilor Domnului nostru Isus Cristos, ne învaţă că orice creştin, în momentul Botezului, este încredinţat de Dumnezeu unui înger căruia i se dă misiunea de a-l păzi şi a-l conduce pe calea binelui, a-i insufla gânduri şi sentimente nobile, a-l sprijini în tot ceea ce întreprinde spre slava lui Dumnezeu şi binele aproapelui.
Sfânta Liturghie din ziua de 29 septembrie, când sunt sărbătoriţi sfinţii Arhangheli Mihail, Gabriel şi Rafael, aminteşte de nouă coruri cereşti: îngerii, Arhanghelii, Tronurile, Domniile, Puterile, Cerurile, Tăriile, fericiţii Serafimi şi Heruvimii.
În anul 1508, Papa Leon al X-lea a aprobat recitarea de către călugării franciscani a unui oficiu divin în cinstea îngerilor Păzitori, oficiu întocmit de călugărul Giovanni Colombi. Peste un secol, Papa Paul al V-lea a rânduit o sărbătoare în cinstea Îngerilor Păzitori. Această sărbătoare a fost ţinută mai întâi în Peninsula Iberică, apoi a trecut la bisericile din Franţa şi Austria, şi mai pe urmă s-a extins la întreaga lume creştină.
Cuvântul înger provine de la termenul grecesc „ànghelos", care are înţelesul de: sol, trimis. Deoarece, în traducerea grecească a Vechiului Testament, acest cuvânt a fost folosit pentru a denumi spiritele cereşti trimise de Dumnezeu să aducă oamenilor diferite mesaje, termenul a devenit sinonim cu: trimis al lui Dumnezeu, trimis al cerului. Sub forme împrumutate din limbile greacă şi italiană, cuvântul „înger" este folosit ca nume de persoană în prenumele: Anghel, Anghelina, Angela, Angelica, Angelo, Gelu.
Reflecţie
Ex 23,20-23; Ps 90; Mt 18,1-5.10
Textele liturgice ne invită să reflectăm asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu şi să devenim tot mai conştienţi că pe ea se întemeiază adevărata fraternitate.
Prima lectură, un pasaj din Cartea Exodului, vorbeşte despre Îngerul pe care Dumnezeu îl trimite înaintea poporului său ca protector şi călăuză. „Domnul spune: «Poartă-te cu respect înaintea lui şi ascultă-i glasul»”.
Îndată aceste cuvinte trezesc un sentiment al prezenţei lui Dumnezeu. Dar contextul biblic sugerează că prezenţa Îngerului indică faptul că relaţia poporului cu Dumnezeu este încă imperfectă, că trebuie să progreseze. Dumnezeu nu poate să se reveleze pe deplin, nu poate pune poporul într-o relaţie imediată cu sine, deoarece este un popor păcătos, rebel, care se află abia la începutul unul lung drum care îl va conduce în Ţara promisă, în prezenţa sigură a lui Dumnezeu. Îngerul este ca un intermediar, cel care conduce pe drumul spre Dumnezeu, şi care, în acelaşi timp şi într-un anume sens, apără de prezenţa sa teribilă, până când poporul va fi în măsură să meargă în faţa maiestăţii sale.
Îngerul ne ajută să putem asculta glasul lui Dumnezeu; conform Bibliei, prezenţa sa alături de noi nu are alt scop decât să ne pună în relaţie cu el. Şi Dumnezeu spune: „Ascultă-i glasul; să nu te împotriveşti lui; căci el nu-ţi va ierta nesupunerea, pentru că numele meu este în el”.
Dacă suntem docili faţă de acest glas interior, care este însuşi glasul lui Dumnezeu, suntem conduşi progresiv la o unire profundă cu Domnul, simbolizată în Biblie de intrarea în Ţara făgăduită, ţara unde curge lapte şi miere, unde Dumnezeu pregăteşte toate bunurile mântuirii.
Şi evanghelia de astăzi vorbeşte despre raportul cu Dumnezeu: „Aveţi grijă să nu dispreţuiţi pe nici unul dintre aceştia mici, căci vă spun: îngerii lor privesc neîncetat în ceruri faţa Tatălui meu ceresc”.
Isus însuşi ne spune cum trebuie să ne raportăm unii faţă de alţii şi că, pentru a respecta cu adevărat persoanele, pentru a avea raporturi creştine, trebuie înainte de toate să ne gândim la raportul lor cu Dumnezeu. A ne apropia de o persoană înseamnă a ne gândi că Dumnezeu o iubeşte, că el are anumite planuri cu ea, că o ajută să corespundă la aceste planuri. Dacă ne gândim în mod serios, atitudinea noastră va fi mult mai pozitivă: vom avea răbdare, mai multă înţelegere şi, înainte de toate, mai multă iubire.
Unul dintre primii iezuiţi, fericitul Pietro Fabre, care călătorea foarte mult şi trebuia să se întâlnească cu atâtea persoane, să se apropie de atâtea autorităţi în lupta sa împotriva ereziei protestante, avea o mare devoţiune faţă de îngeri. Când trecea prin oraşe, când se pregătea să întâlnească pe cineva, se ruga Îngerului păzitor al acestor oraşe pentru acea persoană şi obţinea haruri minunate. Trăia în prezenţa lui Dumnezeu şi această prezenţă iradia şi se reflecta şi asupra altora. Dacă ne inspirăm din acest exemplu, fiecare raport al nostru va străluci într-adevăr de lumina Domnului, în ciuda faptului că suntem slabi şi imperfecţi, şi vom înainta tot mai mult, cu ajutorul harului său, spre această prezenţă a sa.
Documentar despre o mama cu doi copii care ajunge în pragul sărăciei şi al disperării şi cum i se rezolva situaţia. Îngerul păzitor poate lua legătura cu noi prin alţi oameni binevoitori care ne ajuta când nu ne aşteptam. Atunci când se materializează, după aceea dispare brusc din viaţa celorlalţi şi nu e de găsit nicăieri. Majoritatea credem că îngerii au alte forme, dar ei pot prelua şi forma umana. Îngerul apare sub o forma blânda, binevoitoare, care oferă o stare de bine, de siguranţa celuilalt, de încredere şi de linişte sufleteasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu