Bucurați-vă, martori ai luminii
pr. Isidor Chinez (17 decembrie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 61,1-2a.10-11; 1Tesaloniceni 5,16-24; Evanghelia Ioan 1,6-8.19-28; lecturi biblice
Omilie
Tema din această duminică este aceea a bucuriei evidenţiată în lecturi. În limba latină este gaudete; în română: „bucuraţi-vă”. „Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu” (Is 61,10), spune lectura. Este legată de problema principală a Adventului care este mântuirea. Bucuria este rodul imediat al mântuiri care vine de la Dumnezeu. Se naște din experiența că Dumnezeu vine să ne salveze în toate neputințele noastre. Este vestea – din prima lectură – a eliberării din sclavia babiloniană, deschizând un timp al dreptății şi al păcii fără egal. Mântuirea se adresează tuturor oamenilor, însă cei umili, săraci, simpli beneficiază de ea pentru că nu pun obstacole în calea acceptării ei. Tesalonicenii vin și ei dintr-o stare de sclavie: „v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat” (1Tes 1,9). Ei au devenit prieteni ai lui Dumnezeu, iubiți de Isus, frați între ei. Este timpul mângerii: „bucuraţi-vă întotdeauna!” (1Tes 5,16). Viața lor trebuie să „intoneze” cu noua condiție: „fiţi departe de orice fel de rău!” (1Tes 5,22). Ioan Botezătorul, în a patra evanghelie, a pierdut orice legătură genealogică. Ceea ce contează este rolul său în planul lui Dumnezeu: a anunța venirea salvarorului și a pregăti poporul ca să-l primească: „eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei” (In 1,26-27). Misiunea sa nu este încă terminată: cât timp va fi un singur om care suferă adânc de păcat va fi cineva care să-i vorbească despre milostivire, har și bucurie. Ioan este martor al luminii. E bucurie mare!
În prima lectură (Is 61,1-2a.10-11) intră în scenă un personaj „consacrat” prin „ungere”: „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea” căci el „m-a uns!” (v. 1). Este un rit străvechi prin care se consacrau regii și marii preoți. „M-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor, să leg rănile celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi şi deschidere a porţilor celor închişi; să vestesc un an de bunătate a Domnului” (v. 1-2). Dumnezeu trimite un mesaj celor mai mizerabili și nenorociți. Este un dar neașteptat! Sunt descrise șapte proiecte, rezumate în prima misiune: „să aduc vestea cea bună săracilor” (v. 1). Cine sunt nefericiții? Sunt toți oamenii fără putere politică, prestigiu social, resurse materiale și care, în schimb, îl au pe Dumnezeu drept unic sprijin, încrezându-se în Domnul. Misiunea sa este să ajute poporul să-și redescopere identitatea, libertatea, fără a se lăsa zdrobit de asupritori. Dumnezeu nu i-a uitat, mai ales pe cei care își pun încredere în el. „Să vestesc un an de bunătate a Domnului” (v. 2). Este anul de grație, anul jubiliar. La fiecare 50 de ani se ștergeau datoriile, erau anulate, sclavii se întorceau în libertate, pământul era restituit celor care fuseseră nevoiți să-l vândă pentru a se întreține. Este un anunț fericit în care întreg pământul se întoarcea la Creatorul său, Cel care dă cu generozitate viață. E un timp de bucurie, de nestăpânit, pentru că vremea dezolării și suferinței s-au sfârșit. E timpul bucuriei atunci când experimentăm eliberarea ce ne apare în afara posibilității noastre. Rănile sunt vindecate, sclavii eliberați, prizonierii puși în libertate. Este milostivirea Domnului care prevalează asupra păcatului omului! E un mesaj ce te umple de bucurie!
În a doua lectură (1Tes 5,16-24), apostolul Paul îi invită pe toți tesalonicenii să se roage, să fie recunoscători, să prețuiască darurile Duhului, să evite răul, dar și să fie cu adevărat bucuroși: „Bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare! Mulţumiţi pentru toate! […] Nu stingeţi Duhul! Nu dispreţuiţi profeţiile! […] Fiţi departe de orice fel de rău!” (v. 16-20.22). Motivul acestei bucurii este însoțit de o pace interioară, care constă în faptul că timpul este „aproape”, este aproape salvarea în care se vor împlini promisiunile lui Dumnezeu. Apostolul aștepta revenirea lui Isus într-un timp scurt, pe neașteptate, dar îndemnul său rămâne valabil pentru că în fiecare zi este posibil întâlnirea cu el. Fiecare moment este trăit în această speranță a venirii iminente a Domnului. Cum a ales apostolul să-și încheie scrisoarea către Biserica din Tesalonic? Concluzia sa include o serie de avertismente: e un apel despre cum să trăim în lume. Paul spune clar: „bucurați-vă mereu, rugați-vă neîncetat, mulțumiți în orice împrejurare”. Vorbește despre lucrarea Duhului și a Domnului care trezește și menține bucuria, rugăciunea și mulțumirea: „însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în mod desăvârşit şi fiinţa voastră întreagă – duhul, sufletul şi trupul – să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos” (v. 23). Cel pe care îl așteptăm este deja printre noi. Suntem chemați să fim activi și să permitem Duhului să strălucească prin noi!
În a patra evanghelia [a sfântului Ioan (In 1,6-8.19-28)], este descrisă mărturia [martyrion, în greacă] pe care Ioan Botezătorul i-a dat-o lui Isus: „Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină” (v. 7-8). El a avut misiunea de a mărturisi că Domnul este lumina lumii. În evanghelie, Ioan Botezătorul nu este în primul rând cel care botează, ci cel care mărturisește despre lumina ce vine în lume. Nu este el lumina care strălucește în întuneric! A venit să mărturisească că lumina era în Isus Cristos, verișorul său, cel care era așteptat de popor: Mesia, Unsul Domnului. Activitatea sa făcea să se gândească că el este trimisul lui Dumnezeu pe care evreii îl așteptau: „Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: «Cine eşti tu?» Iar el a mărturisit, şi nu a negat. A mărturisit: «Eu nu sunt Cristos!»” (v. 19-20). Ioan neagă că ar fi Cristos, nici profetul, nici Ilie. Se califică drept glasul celui care strigă în deșert: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului!»” (v. 23). Misiunea sa este doar să pregătească venirea lui Isus pe care îl așteptau cu toții. Nu lasă ca succesul de predicator să i se urce la cap, dar, cu umilință, anunță pe cineva mai important decât el, care se afla deja printre ei ce stă să înceapă lucrarea sa de mântuire: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei” (v. 26-27).
Profetul Iordanului este martor că piatra de temelie pe care se bazează istoria lui Dumnezeu cu omul nu este păcatul, ci lumina, nu este răul, ci harul. Chemarea lui Ioan Botezătorul este o invitație pentru noi să renunțăm la visele de putere și să ne pregătim pentru venirea unui Dumnezeu care este iubire. În Evanghelia după Ioan, păcatul nu este laxitatea morală sau diferitele încălcări pe care le comităm zilnic; păcatul este necredință care are consecința tragică a separării de Dumnezeu. Înrădăcinați în vocea profetică a lui Isaia, Isus proclamă mesajul primei lecturi prin acțiunile și cuvintele sale: „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea; […] m-a uns şi m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor” (v. 1). Înainte ca Cuvântul [Logos-ul, în greacă] să se facă trup, există promisiunea că în întunericul omenirii va străluci o lumina. Fiecare credincios să aibă ochi atât de limpezi încât să-l vadă pe Domnul oriunde s-ar afla, cu sandalele de pelerin și cu inimă deschisă la lumină. Dumnezeu ne cheamă să fim martori ai luminii… cu bucurie… ca Ioan Botezătorul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu