Viața sclipind în lumina vie a Domnului
pr. Isidor Chinez (5 martie 2023)
Lecturi biblice: Geneză 12,1-4a; 2Timotei 1,8b-10; Evanghelia Matei 17,1-9; lecturi biblice
Omilie
Tema lecturilor din această duminică este aceea a întâlnirii cu Dumnezeu. Cuvântul Domnului se concentrează pe episodul schimbării la față, după evanghelia lui Matei, însoțit de două lecturi, care intenţionează să sublinieze caracterul gratuit al acestei lumini divine care intră în dimensiunea pământească a Fiului lui Dumnezeu. Totul începe cu o inițiativă a Domnului. Acțiunea lui Dumnezeu este total gratuită. Primele două lecturi reprezintă contextul teologic al transfigurării. Abraham a fost chemat de Dumnezeu pentru a deveni strămoșul unui popor mare. Textul Genezei ne spune doar că, la a într-un moment, Domnul i-a vorbit lui Abraham și i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! Voi face din tine un neam mare” (Gen 12,1-2). A doua lectură revine la tema darului gratuit al lui Dumnezeu, cu referire explicită la lumina și mântuirea evangheliei: „ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său” (2Tim 1,9). Apostolul precizează că acest „plan” al lui Dumnezeu există din veșnicie, dar că numai odată cu venirea a lui Isus a fost descoperit. Evanghelia leagă tema luminii și mântuirii cu Isus transfigurat.
În prima lectură (Gen 12,1-4a) se relatează că Abraham este chemat de Dumnezeu să-și părăsească țara, familia și să se îndrepte spre un pământ necunoscut: „ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta!” (v. 1). „A plecat fără să ştie unde merge” (Evr 11,8), a comentat Scrisoarea către Evrei. Aceasta marchează un început spre o nouă omenire. Acum Abraham are posibilitatea de a răsturna blestemul cauzat de păcat: se manifestă prin renunțarea la propria voință pentru a asculta de Dumnezeu. Cu Abraham creatura se reîntoarce la ceea ce este: o creatură care depinde de Creator. Cu patriarhul apare pe pământ cineva care se încrede în Dumnezeu și care este dispus să asculte chiar și împotriva aparențelor, să spere împotriva oricărei speranțe. Datorită ascultării obține binecuvântarea care poate ajunge la toată omenirea. În schimb, primește trei promisiuni: va primi o binecuvântare [„te voi binecuvânta” (v. 2); „prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului” (v. 3)], va deveni strămoșul unui mare popor [„voi face din tine un neam mare” (v. 2)], va primi ca dar pământul în care poporul evreu va putea locui. Abraham este în fruntea unui mic grup de migranți cu o soție sterilă și, când va ajunge pe pământul făgăduinței, își va da seama că este deja locuit de alții. Cum a putut patriahul să creadă în această promisiune? Este Dumnezeu cel pe care l-a întâlnit sau consecința unei minți bolnave? Abraham se încrede în Domnul și pleacă dând naștere unei istorii a credinței. Pentru a crede până la capăt, el devine un motiv de binecuvântare pentru el și pentru urmașii săi. Creștinii îl consideră pe Abraham ca un tată în cele ale credinței mărturisind despre bunătatea lui Dumnezeu.
A doua lectură (2Tim 1,8b-10) apostolul Paul îi scrie din Roma, cu puțin înainte de martiriu [anul 67], lui Timotei, lăsat ca episcop misionar la Efes [în Turcia actuală]. Se află în închisoare și simte că sfârșitul lui e aproape. De aceea are nevoie de prezența lui Timotei pe care-l imploră să vină cât mai repede la Roma, aducându-i mantia de la Troas, ca și cărțile și pergamentele. Paul îl încurajează și îl invită să accepte suferințele care decurg din misiunea de a vesti evanghelia: „suferă împreună cu mine pentru evanghelie” (v. 1). Sprijinul este Cristos, care ne-a mântuit și ne-a chemat să ne împărtășim de gloria învierii sale. E tema dragă lui Paul: mântuirea este un dar gratuit a lui Dumnezeu, care nu se obține prin fapte bune, ci prin credință în Isus. Dar pentru a-l obține trebuie să știi să asculți, așa cum le sugera discipolilor glasul din cer. Aceasta înseamnă să nu încetezi să crezi și să speri: căci Dumnezeu este cel „care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor” (v. 9). Este harul lui Dumnezeu care „a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie” (v. 10). Să strălucească [photisantos (φωτισαντος), în greacă] viața! Opera lui este de a face viața să sclipească de o lumină vie! Acesta este darul gratuit al Domnului!
În Evanghelia după Matei (Mt 17,1-9) schimbarea la față este momentul culminant al descoperirii identității Domnului: „Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina” (v.1-2). Însuși Moise și Ilie – sau Legea și Profeții – sunt chemați să vină să se închine în fața Fiului lui Dumnezeu: „iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus!” (v. 3). Domnul părea să nu țină cont de Moise, marele legiuitor, și de Ilie, reprezentantul profeților. Dar faptul că există un dialog între Isus, Moise și Ilie înseamnă că Domnul nu este împotriva trecutului, ci a venit să completeze legătură între profeții vechii alianțe. Nu e o ruptură, ci o continuitate, mai degrabă o îmbunătățire și o împlinire. Cei trei apostoli reprezintă toți discipolii care nu au înțeles încă pe deplin cine este Domnul. Pentru a dezlega îndoielile și nedumeririle însuși Tatăl intervine proclamându-l Fiul său și poruncindu-le tuturor să-l asculte: „acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” (v. 5).
Relatarea raportată de evanghelii ne aduce la aceleași întrebări dramatice. Isus tocmai și-a anunțat moartea și învierea pentru prima dată negând așteptările triumfaliste ale ucenicilor săi: „De atunci a început Isus să le destăinuii discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe spunând: «Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!» Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: «Mergi în urma mea, Satană. Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor»” (Mt 16,21-23). Acum este în drumul spre Ierusalim, unde previziunile sale se vor împlini. Evanghelistul relatează episodul schimbării la față în care Isus apare înconjurat de o lumină divină. Moise și Ilie apar lângă el: sunt aceea care au păstrat vii promisiunile făcute lui Abraham de-a lungul secolelor în mijlocul unor realizări și dezastre ale istoriei. Acum, în Isus, planul lui Dumnezeu e pe cale să fie realizat, dar nu în termenii pe care Petru și i-a imaginat. Glasul din cer le spunea: „Ascultați-l!” Este dur să-l urmezi pe cineva care stă să fie condamnat la moarte crezând că el este cel care salvează lumea! E să crezi că el este mântuirea „sperând împotriva oricărei speranţe!” (Rom 4,18). Aceasta este viața sclipind în lumina vie a Domnului!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu