Inima dreaptă și sinceră
pr. Isidor Chinez (12 februarie 2023)
Lecturi biblice: Ben Sirah 15,15-20; 1Corinteni 2,6-10; Evanghelia Matei 5,20-22a.27-28.33-34a.37 (forma prescurtată); lecturi biblice
Omilie
Textele biblice din această duminică ne arată un „Dumnezeu care vrea să locuiască în inimi drepte și sincere”: acestea sunt cuvintele rugăciunii de la începutul Liturghiei (colecta). Este adevărat, Domnul își face casa între cei care țin la Cuvântul său. Dumnezeu arată omului voința sa; se pune înaintea conștiinței morale a omului. Isus nu ne oferă reguli noi, ci criterii pentru a discerne binele și de rău. Necesită convertirea inimii și aderarea întregii persoane, cu gânduri, cuvinte, sentimente, fapte la planul de viață exprimat de evanghelie. Păstrați-vă „inima dreaptă și sinceră”.
Prima lectură (Sir 15,16-21) este din cartea lui Ben Sirah, scrisă în ebraică [190 î.C.] în Ierusalim la sfârșitul secolul al II-lea î.C., și tradusă în greacă, [limba internațională din acel timp] în jurul anului 130 î.C. în Alexandria Egiptului de către nepotul autorului. Poporul se afla sub stăpânirea politică și culturală a succesorilor greci ai lui Alexandru cel Mare (+323 î.C.). Autorul [„Isus, fiul lui Sirah, fiul lui Eleazar din Ierusalim” (Sir 50,27)] se prezintă ca „Isus, fiul lui Sirah” [Yeshuà Bèn Siràh] – e primul caz de o carte „semnată” în Biblie – a vrut să le încredințeze copiilor și prietenilor săi o culegere de sfaturi pentru a-și pune viața cu înțelepciune. E un manual de comportament moral sau codice etic. În traducerea latină se numește ecclesiasticus sau „cartea adunării”, de la ekklesìa, adică biserică, întrunire, datorită conținutului său înțelept, ce vizează orice categorie de oameni din diferitele situații ale vieții. Ben Sirah este un învățător al înțelepciunii care vine de la Dumnezeu și se concentrează în Legea lui Moise. Are o viziune senină asupra lumii și a vieții, susținută de prezența lui Dumnezeu și de bunătatea providenței sale. Textul de astăzi ilustrează în ce mod înțelepciunea conduce viața omului. A fost pusă înaintea sa viața și moartea, salvarea sau condamnarea: „El a pus alături de tine focul şi apa, spre care, dacă vei voi, îţi vei întinde mâna. În faţa oamenilor sunt viaţa şi moartea; ceea ce-i va place fiecăruia, aceea i se va da” (v. 16-17). Aceste afirmații subliniază libertatea omului, responsabil pentru propriile sale fapte. E de a domina impulsurile naturale și a depăși tentațile. Dumnezeu i-a dat omului libertatea de a decide: să facă binele sau răul. Omul caută înțelepciunea în teama de Domnul și în „Lege” [Torah, în ebraică], adică în lumina Cuvântului lui Dumnezeu care poate să deslege „nodurile” vieții și poate respira cu ambii plămânii din izvorul înțelepciunii și al libertății educate. E atitudinea omului ce se încredințează Domnului și descoperă sensul profund al existenței sale și răspunde la cele mai profunde întrebări ale inimii sale.
În a doua lectură (1Cor 2,6-10) este reluată tema înțelepciunii evangheliei. Apostolul Paul a avut întotdeauna o relație dificilă cu comunitatea din Corint. Credincioșii nu aveau un spirit de „discernământ” și locuiau într-un oraș la răscrucea dintre comerț și cultură, pierzând din vedere esențialul credinței, în persoana lui Isus. Iubind filosofia și voind să apară „înțelepți” cu riscul de a transforma Evanghelia lui Cristos într-un „proiect cultural”, golindu-l astfel de „scandalul crucii” pe care apostolul și-a fondat slujirea sa. Tocmai a spus Paul că predica lui s-a bazat pe crucea lui Cristos. Credinţa corintenilor nu s-a născut datorită înțelepciunii umane, ci a izvorât din crucea Domnului și a puterii Duhului Sfânt, care acţionează în sărăcia lui Paul. Înțelepții și puternicii acestei lumi nu au înțeles nimic despre Cristos. În el s-a manifestat înțelepciunea divină, pe care Domnul le-a împlinit pe cruce, căci acest „mister”, adică proiectul lui Dumnezeu, s-a realizat în Isus cel răstignit. Cine încearcă să golească „misterul” reducându-l la identitate culturală sau la „înțelepciunea lumii”, nu va cunoaște niciodată Duhul Domnului care „cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu” (v. 10). Înțelepciunea nu este din această lume, ci vine de „sus”. Este necesar să rămânem treji, oameni ai Duhului, să percepem din lumea divină.
În Evanghelia după Matei (forma scurtă: Mt 5,20-22a.27-28.33-34a.37) Isus arată clar că venirea sa pe pământ nu va fi spre desființarea legii nici a profețiilor, ci mai degrabă să ducă la îndeplinire tot ce s-a spus deja: „dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (v. 20). Este vorba despre iubire și exercitarea iubirii pe care suntem chemaţi să o dăruim în măsura în care voim să o primim. În „predica de pe munte”, Isus se opreşte pentru a explica fiecare dintre „cele zece porunci” primite de la Moise, dând exemple concrete de comportament. Invitația e să recitim și să medităm. Cuvântul lui Dumnezeu nu admite ezitări, nesiguranțe sau scurtături. Isus nu desființează legea, ci o completează, adică o interpretează într-un mod nou, original și neașteptat. Legea pe care o promulgă Domnul în „predica de pe munte”, începând cu „fericirile”, este mai exigentă, mai milostivă, eliberatoare și este în slujba fericirii omului. Avem șase „antiteze” caracterizate prin: „aţi auzit că s-a spus celor din vechime” „dar eu vă spun”. Sunt șase explicații. Domnul manifestă adevărata esență a legii care stă tocmai în iubire. Astăzi am auzit trei [în forma scurtă], duminica viitoare încă două. Să vorbim despre aceste clarificări, în sensul că Isus manifestă adevărata iubire. Întregul discurs nu este altceva decât această lămurire: ce înseamnă iubirea?
Isus i-a ajutat pe contemporanii săi să recitească și să actualizeze Legea lui Moise și aduce o noutate printre noi, umplându-ne inima cu noi și mari dorințe. Se interpretează întreaga lege antică. Domnul are în vedere societatea în care trăiesc oamenii. Pleacă de la tradiţia anterioară. De şase ori revine expresia: „aţi auzit că s-a spus celor din vechime”… şi apoi arată modul nou de „a fi”: „acum eu vă spun”. În a doua parte aflăm învăţătura lui Isus. Se începe protejarea vieţii. În acest text se examinează câteva fragmente asupra crimei, adulterului și al jurământului fals.
Domnul ne spune că nu este suficient „să nu ucizi”, dar ne cere să veghem asupra sentimentelor inimii pentru a bloca furia de îndată ce o simțim ridicându-se în interior, să oprim cuvântul ofensator ce ajunge pe buze, să înfrânăm impulsul rivalității și a răzbunării ce ne rănesc împiedicându-ne să nu mai vedem un frate sau o soră…
Se face reînnoirea legii căsătoriei. Adulterul era o violare a dreptului de proprietate: femeia aparținea soțului ei sau familiei de origine (cf. Ex 20,14; Dt 5,18). Domnul merge la rădăcina răului. Așa se ajunge la adulter prin gânduri, dorințe față de o altă femeie decât propria soție. Reducând căsătoria la dăruire, Isus pune accent pe conștiință și pe hotărâre.
Jurământul este semnul nesiguranței sau mai degrabă al nesincerității cu care se desfășoară relațiile umane. Se interpune autoritatea lui Dumnezeu pentru a oferi o garanție mai bună. Dar interzicerea mărturii mincinoase demonstrează că nici măcar această interpunere nu este suficientă uneori. Domnul îi sfătuiește pe discipolii săi să spună adevărul: „cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu” (v. 37). E invitaţia la sinceritate, transparenţă și la iubirea de adevăr. Cine caută această iubire cu onestitate și realitate, va fi pe deplin fericit! Este păstrarea „inimii drepte și sincere!”
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu