%20by%20Maria%20Cavazzini%20Fortini.jpg)
Vestea cea bună pentru fiecare om
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 iulie 2022)
Lecturi biblice: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi biblice
Omilie
În această duminică, liturgia ne invită să reflectăm asupra misiunii. Este vestea cea bună pentru fiecare om. E o invitația la misiune pentru fiecare creștin. Prima lectură este viziunea unui viitor luminos pentru cei care au fost exilați în Babilon: „bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi!” (Is 66,10). Evanghelia relatează trimiterea discipolilor „doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el” (Lc 10,1). Este un anunț de pace pentru toate popoarele! A doua lectură promite tuturor experiența păcii care provine dintr-o inimă „supusă” crucii: „în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (Gal 6,14). Pe apostolul Paul, crucea l-a așezat în brațele lui Dumnezeu, ale harului, datorită răstignirii lui Isus.
În prima lectură (Is 66,10-14) exilul din Babilon s-a terminat, în jurul anului 535 î.C. Exilații se întorc în țară, dar revine dezamăgirea: orașul, Ierusalimul iubit, încă poartă cicatricile catastrofei din 587 după distrugerea sa de către armatele lui Nabucodonosor. Templul este în ruine ca o parte a orașului. În rest, cei care s-au întors nu au fost întâmpinați triumfal, așa cum și-au imaginat. Cei plecați au fost uitați, înlocuiți... Timp de cincizeci de ani de captivitate! Evreii întorși din sclavie se simt descurajați. Dumnezeu însuși va restaura Ierusalimul – spune profetul – și va umple cu darurile sale, anunțând fidelitatea Domnului față de promisiunea sa: „veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi oasele voastre vor înflori ca iarba” (v. 14). Profetul îi încurajează: „Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi! Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit pentru el! Căci veţi suge şi vă veţi sătura la sânul mângâierilor sale; veţi sorbi şi vă veţi desfăta din belşugul gloriei sale” (v. 10-11). Dumnezeu a decretat o schimbare radicală pentru soarta lor. Domnul nu v-a abandonat: acolo este prosperitate și mângâiere. Ierusalimul va fi din nou ca o mamă fericită pentru mulți fii: „căci aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi” (v. 13). Încă o dată profetul însuflețește speranța poporului în planul lui Dumnezeu. Domnul iubește mereu cu o iubire asemănătoare mamei pentru copii săi.
În lectura a doua (Gal 6,14-18), apostolul Paul se află la sfârșitul scrisorii sale, adesea polemice și aspre, adresându-se galatenilor îi numește „frați”. Lor le reamintește că esențialul predicării sale este crucea lui Cristos: „în ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (v. 14). Această cruce este într-un fel imprimată în trupul lui Paul: poartă în sine „stigmatele” lui Isus (v. 17). Nu vorbește în sens spiritual, ci se referă la cicatricile pe care le are în trup ca urmare a tuturor loviturilor pe care le-a primit. Evanghelia pe care o anunță Paul este „scrisă” pe trupul său. Crucea lui Isus apare în cuvintele apostolului ca o cotitură către noua creație. Face o afirmație cu adevărat revoluționară. Ceea ce contează nu este circumcizia sau netăierea împrejur, ci a fi o făptură nouă: „nici circumcizia, nici necircumcizia nu înseamnă ceva, ci numai noua creatură” (v. 15). Pentru evrei, circumcizia era importantă ca semn al alianței dintre Dumnezeu și poporul său. Pentru Paul acest lucru nu este esențial. Ceea ce trebuie să se străduiască creștinul este noua relație cu Dumnezeu și cu frații lui în vederea unei lumi mai bune. Cine rămâne ferm la prescripții vechii alianțe, nu poate gusta pacea și milostivirea ce izvorăsc din ființă răstignită a lui Isus care murind pe cruce renaște la o viață nouă. Lumea a fost răstignită pentru Paul [prin lume înțelegem aici autosuficiența omului în fața lui Dumnezeu]. Cristos este „Domnul”, în greacă Kyrios. Kyrie eleison care înseamnă „Doamne, îndură-te de noi!” „Întregului Israel al lui Dumnezeu, pace şi îndurare” (v. 16). În slujirea sa, apostolul s-a ciocnit de creștinii proveniți din evrei care susțineau că pentru a fi salvați este necesar să observăm legile iudaice. Paul afirmă că mântuirea vine din credința în Isus Cristos. Crucea sa ne-a reconciliat cu Dumnezeu. Numai din cruce îşi trage apostolul toată gloria.
În Evanghelia după Luca (Lc 10,1-12.17-20) Isus trimite în misiune pe cei şaptezeci şi doi „doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el” (v. 1). Se concentrează asupra a două mari nuclee: anunțul păcii și apropierea împărăției lui Dumnezeu. Salvarea pentru oameni va consta în a fi parte din această nouă realitate care este împărăția Domnului. Dumnezeu se face aproape de oameni, se face „disponibil” în Fiul său Isus. Cine îl primește pe Domnul îl primește pe Tatăl și tot ce este în „casa” lui Dumnezeu Tatăl: intră pacea [shalom, în ebraică], adică mântuirea și fericirea. Dar pentru a-l primi pe Isus este necesar să-i primim pe trimișii lui!
Misiunea lor este de a anunța venirea împărăției lui Dumnezeu. Cu care spirit? Nu un spirit de dominație sau cucerire ci cu duhul păcii. Ei trebuie să fie ca mieii în mijlocul lupilor, adică purtători de pace: „Pace acestei case!” (v. 5). Să caute calea inimii pentru a se deschide vestei celei bune. Care sunt mijloacele? Simplitate, sărăcie, bunăvoință. Nici un recurs la fapte impresionate, la puterea banului, la arme sau la prestigiul științei. Nu vor trebui să poarte „nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte” (v. 4) pentru a arăta că împărăția lui Dumnezeu nu constă în a avea mult, ci în adevărata solidaritate cu toți cei săraci [anawim, în ebraică]. Vor trebui să-i vindece pe bolnavi: „vindecaţi bolnavii” (v. 9) deoarece sănătatea trupului și a spiritului este condiția primordială pentru ca societatea să fie mai dreaptă și mai frățească.
Se termină cu întoarcerea misionarilor care sunt plini de bucurie pentru că până și demonii li se supun: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău” (v. 17). Isus comentează spunând că l-a văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger: aceasta este o imagine care exprimă eficacitatea predicării evangheliei. Apariția împărăției lui Dumnezeu implică căderea Satanei. Cristos, cu misterul pascal, învinge moartea și dă posibilitatea de a fi smuls din această sclavie a păcatului. Împărăției lui Dumnezeu face ca Satana să-și piardă suveranitatea asupra acestor oameni care i se alătură prin misterul lui Isus, Fiul său.
Dar ceea ce trebuie să ne bucure este pacea [shalom] a împărăției lui Dumnezeu. Pentru Isus este important faptul că numele sunt scrise în ceruri, adică bucuria de a fi deja parte din împărăția lui Dumnezeu.
Domnul ne cheamă să participe la propria sa misiune. Pentru aceasta, este necesar să-l urmăm până la cruce, să-și dea viața, ca el, pentru mântuirea oamenilor. Isus continuă să lucreze la mântuire prin discipolii săi… Vrea ca evanghelia să fie anunțată la fiecare om: este vestea cea bună!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu