Să creştem în credinţă în învierea Domnului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 aprilie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice
Omilie
În „săptămâna luminată” liturgia adună principalele mărturii despre înviere şi le oferă meditaţiei credincioşilor spre a fi întăriţi în credinţă în învirea Domnului.
În lectura întâia luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) ne prezintă partea finală a discursului ținut de Petru în ziua de Rusalii adresat evreilor: „să ştie […] toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit!” (v. 36). Acesta este mesajul provocator a lui Petru în dimineața zilei de Rusalii. Crucifixul, refuzat de popor, este constituit ca „Domn” de Dumnezeu prin înviere. Cei prezenți au fost „profund tulburați” până la punctul de a-i întreba pe Petru și ceilalți apostoli: „ce să facem, fraţilor?” (v. 37). Discursul lui Petru este foarte clar și invitația este presantă. Cuvântul apostolic provoacă „frângerea inimii”. Este începutul unei schimbări. Celor prezenți li se face invitația: „convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt!” (v. 38). Este convertire, botez în numele lui Isus pentru a fi „altoiți” în Domnul, iertarea păcatelor, pentru a rupe răul în mod hotărâtor și definitiv și primirea darului Duhului Sfânt. Termenul „dar” este introdus în teologia harului. Nu este întemeiat pe lege nici pe merit; de aceea este dat tuturor, se revarsă asupra oricărei făpturi. Darul gratuit al Duhului este la sfârșitul drumului și se manifestă în viața comunitară a credincioşilor. Aceasta este predica lui Petru pe care Biserica o repetă de două milenii, invitându-ne să devenim făpturi noi primind Cuvântul lui Dumnezeu. Numai în felul acesta se naște adevătatul creștin și Biserica lui Cristos.
În Evanghelia după Ioan (In 20,11-18) discipolul – este Ioan, apostolul – a găsit semnele lăsate de Isus în mormânt care sunt dovada că a înviat din morți: „a văzut şi a crezut” dar „încă nu ştiau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi” (In 20,9). După ce au găsit mormântul gol, Petru și celălalt ucenic, s-au întors în Cenacol. Maria vrea în schimb să-l vadă pe Domnul; ea rămâne la mormânt în lacrimi. Din acest motiv, plângând, se aplecă spre mormânt, precum făcuse ucenicul [„aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 5)]. „În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare” (v. 11-12). Îngerii au întrebat-o care este motivul lacrimilor ei. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus” (v. 13). Mormântul gol, este semnul învierii pentru ucenicul iubit de Isus, în schimb pentru Maria semnul absenței explicabile numai prin furt. Ea vrea să cerceteze acel loc. Se apleacă asupra locului morții. A fost „o inspirație divină care a determinat-o să arunce o privire înapoi în mormânt” (Augustin, CXXI, 1). Femeia nu vede. Declară răpirea „Domnului său”.
După ce a vorbit cu cei doi îngeri, Maria simte o prezență în spatele ei și imediat s-a întors: „spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus” (v. 14). Și acum Isus stă în spatele Mariei. Îl vede dar nu îl cunoaște. Maria îl vede pe Isus, dar crezând că el „este grădinarul, i-a spus: «Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!»” (v. 15). Ea nu-l cunoaște, chiar dacă Isus se face văzut. Această fază a vederii fără a cunoaște poate fi aceea a celor care văd semnele prezenței lui Isus printre noi, dar nu ajung la cunoașterea sa. Numai Domnul singur poate lumina întunericul cunoaşterii care este în noi şi să ne facă să ajungem la constatarea plină de bucurie că el este viu pentru că a înviat din morți. „Isus i-a zis: «Maria!» Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: «Rabbuni!» – care înseamnă «Învăţătorule!»” (v. 16). Isus o cheamă pe nume: Mariàm. Numai așa îl va putea cunoaște. Maria recunoaște vocea lui Isus. El s-a făcut cunoscut doar chemând-o pe nume. Atunci Maria l-a recunoscut.
Discipolul iubit i-a văzut mormântul gol, Maria a auzit vocea sa și l-a cunoscut pe Acela care îi stătea înainte!
Aceasta se întâmplă și cu noi astăzi care nu l-am văzut și care credem în el. Domnul se face prezent în semnele sacramentale, dar nu putem să-l cunoaștem dacă el nu se descoperă, adică nu ne cheamă pe nume. Este ascultarea de vocea sa. Când unul se simte chemat, atunci se face cunoscut: îl cheamă pe nume!
„Isus i-a zis: «Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: ‚Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!’»” (v. 17). „Nu mă atinge!” Femeile îl ating pe Isus: „iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat” (Mt 28,9), cum spune Matei. În Ioan gestul se referă la Maria. Aceasta îl atinge pe Isus cum Toma va pune degetul și mâinile în rănile Domnului. Este contactul fizic. Este mărturia învierii: „ceea cea era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii” (1In 1,1), scrie Ioan apostolul.
Motivul pentru care Isus „nu mă atinge” este „pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl”: Domnul încă nu „s-a așezat la dreapta Tatălui”, în mod definitiv. Este timpul intermediar în care Isus dă mărturie despre învierea sa stând cu ei și apărând la ai săi. Maria vrea „să-l prindă” pe Domnul numai pentru sine. Pentru aceasta el nu vrea „să-l atingă”. Când Isus va fi glorificat, urcând la Tatăl, atunci el va oferi Duhul său promis, darul Duhului Sfânt care va locui în noi.
Maria trebuie să meargă să anunțe fraților lui Isus urcarea la Tatăl: „Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!” Este un nou raport filial. El cheamă frați pe ai săi, care în contact cu carnea sa, devin fii ai lui Dumnezeu. Toată aceasta vin pentru noi din misterele divine!
„Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea” (v. 18). Evanghelistul definește misiunea Mariei Magdalena. Ea vine spre discipoli anunțând: „l-a văzut pe Domnul!” Ceea ce s-a împlinit în ziua de înviere rămâne un „memorial” veșnic!
Acum, dacă vrem şi noi să creştem în credinţă în învierea Domnului este necesară misiunea: a merge în întâmpinarea celor care stau închişi, cu uşile zăvorâte, timorați... şi a le comunica propria experienţă: l-am văzut pe Domnul! Împărtăşirea semenilor comunică bucuria, gustul vieţii şi astfel învierea lui Cristos îşi atinge ţinta: devine viaţă pentru noi toţi!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu