Îndurările Domnului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 septembrie 2020)
Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20c-24.27a; Evanghelia Matei 20,1-16a; lecturi
Omilie
Lecturile biblice de astăzi ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu oferită tuturor oamenilor fără nici un merit din partea noastră. Este îndurarea lui Dumnezeu! Milostivirea este calitatea de a fi darnic și generos. Cine este mai îndurător ca Dumnezeu? Prima lectură este un îndemn pe care Domnul ne invită să-l auzim: este unul de har și îndurare. Evanghelia conține o parabolă în care „stăpânul”, aplicând o logică diferită de a simțului comun, îi uimește pe angajații viei sale în momentul plății. Este milostivirea Domului față de om. A doua lectură arată chiar și gândul omului mișcat de Duhul Sfânt: „pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Este foarte îndepărtat de gândirea noastră comună, căci dreptatea lui Dumnezeu se bazează în iubire!
Prima lectură (Is 55,6-9) – este un profet anonim din secolul al 6-a î.C. din timpul exodului babilonian, numit de exegeți „deutero-Isaia” – se încheie cu un îndemn de căutare a lui Dumnezeu: „căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape!” (v. 6). Profetul ne invită să-l căutăm și să-l invocăm. Înseamnă: nu te îndepărta de el; lăsați-vă găsiți! Este a accepta convertirea: „să-şi lase nelegiuitul calea sa şi păcătosul, gândurile sale! Să se întoarcă la Domnul şi el se va îndura de ei, la Dumnezeul nostru, căci el este mărinimos în iertare” (v. 7). Domnul oferă bunăvoință: nu-l scăpați! Este „vecin” cu noi, se află în apropiere. Tocmai în pământ străin, exilații se temeau că l-au pierdut. Este condiția favorabilă a unei convertiri. Domnul este îndurător și milostiv! „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele” (v. 8). Dumnezeu nu este pe măsura omului. Prezența sa nu se datorează gândurilor umane. Există o căutare care duce la tăcere, respect și uimire. Căutarea lui Dumnezeu cere o disponibilitate și acceptarea gândurilor și căilor Domnului. Ne întoarcem la Dumnezeul milostivirii și al iertării! Gândirea noastră umană nu poate pretinde să dețină și să aibă în mână planurile Domnului. Cugetările și drumurile evreilor din exil sunt aplicate perfect în parabola evanghelică de astăzi, unde omul nu reușește să-și imagineze întru totul ce vrea Domnul! Acesta este Dumnezeul nostru!
Începem scrisoarea lui Paul către creștinii din Filipi care ne va conduce patru duminici. Apostolul întâlnește pe filipeni în a doua călătorie misionară. Merge în Macedonia condus de o viziune: „Treci în Macedonia, ajută-ne!” (Fap 16,9). A sosit la Filipi în anul 49 d.C., împreună cu Timotei, Sila și poate și Luca. Este o regiune în nordul Greciei, o provincie romană, cu capitata la Tesalonic. Este prima fondată de Paul în Europa. În acest fragment (Fil 1,20c-24.27a) afirmă că Isus este rațiunea de a fi a vieții sale: dorește să ajungă la el, dar acceptă să continue să fie la dispoziția sa predicând Evanghelia. Suntem pe la anul 63 d.C.: deci după treizeci de ani de la moartea lui Isus pe cruce. Unii exegeți susțin că scrisoarea a fost redactată la Efes în prizonierat, alții la Roma. Știe că va fi condamnat la moarte: „să fie preamărit Cristos în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte” (v. 20). Paul a beneficiat de milostivirea Domnului, după ce s-a recunoscut învins de Isus, Cel înviat din morți. Viaţa lui nu are alt orizont decât aceea de a răspândi vestea cea bună. Întreaga viață este unită cu Cristos. Convingerea că viața este încă prețioasă pentru frați creează o derută: „am dorinţa să mă despart de viaţa aceasta şi să fiu cu Cristos, şi aceasta ar fi cu mult mai bine. Însă este mai necesar pentru voi să rămân în trup” (v. 23-24). Nu știe ce să alegă! Convinşi că Dumnezeu vrea binele, se abandonează voinţei sale milostive. Isus va decide pentru el! Viața sau moartea lui va avea același rezultat: glorificarea Domnului!
În Evanghelia după Matei (Mt 20,1-16a), Isus dă o parabolă surprinzătoare și paradoxală, în care apare bunătatea extraordinară a stăpânului viei față de lucrătorii săi. Parabolele Domnului au în general ceva care izbește, lovește, contrazice cursul normal al lucrurilor. Este o parabolă care dezvăluie modul de a lucra a lui Dumnezeu: bunătatea sa depășește înțelegerea umană și simpla dreptate distributivă. Domnul relatează o parabolă deranjantă pentru oameni, dar numai pentru că prezintă bunătatea uimitoare a lui Dumnezeu, care are o idee absolut personală a dreptății. Îi face pe discipoli să gândească şi să judece ca Dumnezeu.
Este parabola stăpânului viei şi lucrătorilor zilieri din „ultima oră”. Stăpânul viei „a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa” (v. 1). Se pune de acord cu muncitorii pentru un dinar pe zi – este salariului unui muncitor agricol pentru o zi. Apoi iese de mai multe ori în piaţă şi angajează alte persoane fără lucru: la nouă, la amiază, la trei şi la cinci după-amiază. Cu angajaţii de mai târziu nu se tocmeşte: „Mergeţi şi voi în via mea, ceea ce e drept vă voi da” (v. 4). Cuvinte ciudate! Omul se întreabă care este retribuția potrivită?! Plata va ține cont de faptul că aceștia au lucrat mai puțin decât primii… Surprinzător este comportamentul stăpânului viei care continuă să caute lucrători chiar și atunci când ziua este pe terminate (mai e o oră și se termină munca). Acest stăpân care caută lucrători este imaginea lui Dumnezeu care dorește întâlnirea cu oamenii, merge în căutarea lor și se implică cu ei.
În Orient, ziua este împărțită în douăsprezece ore de lumină și douăsprezece ore de întuneric. Primele sunt lucrătoare. Odată cu apusul soarelui, întunericul împiedică activitățile. Venind seara, stăpânul îi spune administratorului să plătească muncitorii, însă „începând cu cei din urmă!” (v. 8). Gestul surprinde! Cei chemați la ora unsprezece – la cinci seara – sunt plătiți tot un dinar. „Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar” (v. 10). Uită de tocmeala pe care stăpânul a făcut-o cu ei: cu un dinar. Lucrătorii de la prima oră nu reuşesc să-și ascundă nemulţumirea: „Nu este drept”, spun ei! O singură oră de muncă nu merită aceeaşi plată! Murmură împotriva stăpânului. Ceea ce nu reuşesc să înțeleagă este egalitatea în modul de a se purta cu cineva: „iar tu i-ai tratat ca pe noi” (v. 12).
Acum îi revine stăpânului viei – figura lui Dumnezeu – să-i aducă pe aceşti contestatari la realitate. În faţa nemulţumirii, stăpânul viei explică motivele acțiunii sale. În mintea noastră este vorba de un salariu proporţional cu activitatea desfăşurată: unul care lucrează mai mult trebuie să câștige mai mult! Dar dreptatea lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu această concepție distributivă [a da fiecăruia ce este al lui]. Dumnezeu se bazează pe iubire! Astfel el se comportă în mod drept, căci el îi iubește și pe cei din urmă. Nu dă în funcție de meritele noastre, ci în funcție de iubirea sa fără limite!
Ascultând parabola, ceea ce uimeşte şi tulbură este tocmai comportamentul stăpânului care dă aceeaşi plată celui care a lucrat toată ziua şi celui care a lucrat doar o oră! Aici este cuprinsă toată învăţătura parabolei! Nu descrie un gest nedrept, dar comportamentul unui om generos, bun faţă de cei din urmă. Dumnezeu ne tratează după milostivirea şi bunătatea lui care simte milă pentru fiecare om! Este iubirea fără marginii a Domnului. Acesta este Dumnezeul nostru: bun și îndurător!
bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu