Schimbarea la față a Domnului de Lodovico Carracci.
Isus în lumină divină
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 august 2020)
Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Matei
17,1b-9; lecturiOmilie
Astăzi este sărbătoarea lui
Cristos schimbat la față. Datează din secolul al IV-lea în istoria Bisericii în
liturgia orientală dar se răspândește rapid și la Biserica Romei deja din
timpul papei Leon cel Mare (440-461). Sărbătoarea este introdusă oficial de papa
Calist al II-lea [1456] când armatele creştinilor sub conducerea lui Ioan
Huniade [cunoscut ca Iancu de Hunedoara (1407-1456)] au obținut victoria
împotriva turcilor la Belgrad ajungând la papa pe 6 august [1456].
Sunt trei apostoli „privilegiați”
– Petru, Iacob și Ioan, găsiți și în timpul agoniei lui Isus în Grădina Ghetsimani
– ce au trăit experiența vieții lor: o „adevărată încântare”. El nu pot să uite
această viziune. Suntem în fața unei „cristofanii”, adică manifestarea lui Isus
„transfigurat” – „s-a schimbat înfățișarea” (Mt 17,2); în greacă a suferit o „metamorfoză” [métamorphosis], cum spune sfântul Matei,
prin iubirea Tatălui.
În prima lectură profetul Daniel
(Dan
7,9-10.13-14) după ce
a prezentat într-o viziune apocaliptică cum apăreau din apele mării agitate de
vânt [în vechiul Orient simbolizează lumea ostilă și haosul] patru animale
enorme: leul, ursul, leopardul și a patra fiară „înfricoşătoare,
înspăimântătoare şi foarte puternică” (Dan
7,7) care avea „ochii de om şi o gură care vorbea mult” (Dan 7,8). Era puterea umană care se ridică împotriva lui Dumnezeu
și a sfinților săi (cf. Dan
6,8.19-20). În contrast cu această viziune a fiarelor se află viziunea despre
Dumnezeu, grandioasă și, în același timp, misterioasă (v. 9-10). El judecă și
condamnă pentru că s-au ridicat împotriva lui. Trebuie să vedem vestea bună pe
care ne-o dă: anunţă judecata marilor imperii, eliberarea poporului său şi venirea
împărăţiei sale. Dumnezeu judecă cosmosul. În concepția veche din Orient se
face aluzie la „cărțile deschise”: „s-a aşezat la judecată şi cărţile au fost
deschise” (v. 10). Și „iată, cineva ca un Fiu al Omului venea pe norii
cerului!” (v. 13). Semnificația acestei expresii: apariția unei ființei umane
în comparație cu patru fiare urcând din profundul abisului, adică al răului.
Fiul Omului venea din cer, adică dintr-un loc al binelui, de la Dumnezeu, din
lumină. „Fiul omului” [bar nashà] în
aramaică, limba lui Daniel, exprimă prietenii lui Dumnezeu, adică cei drepți. „Bătrânul”,
adică Dumnezeu, îi încredințează putere și glorie făcându-l părtaș de
plinătatea gloriei. În literatura iudaică și în Noul Testament însemnează Mesia,
adică Isus Cristos, „Fiul Omului”. Această relatare ne pregăteşte pentru
evenimentul schimbării la față a Domnului.
În a doua lectură apostolul Petru
(2Pt 1,16-19) încearcă să răspundă la
câteva probleme din prima comunitate creștină, tulburată de învăţăturile
falșilor înțelepți. Este mărturia lui Petru cu privire la schimbarea la față a
Domnului. El ține să precizeze că cuvântul său nu are nimic de a face cu
povestirile imaginare, cu „basme bine ticluite”; în greacă vine redat cu cuvântul
mythoi, în românește „mit”. Mitul
vine prezentat ca rodul imaginației umane. Petru nu a fost niciodată în stare
să uite această viziune; își revindecă forța autenticității mărturiei sale;
este o experiență directă și personală: „noi înşine am auzit acest glas venit
din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt” (v. 18). „Noi am auzit...” Descoperirea
adevăratului Cristos, întâlnirea cu Isus transfigurat, aceea „candelă ce
străluceşte în loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi va răsări
luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (v. 19). „Steaua dimineții” este
Cristos: venirea sa glorioasă inaugurează ziua veșnică, fără sfârșit. În lumina
mărturisirii lui Petru, noi creştinii credem că Isus „a primit de la Dumnezeu
Tatăl cinste şi mărire atunci când din partea gloriei măreţe a venit acest cuvânt:
«Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!»” (v. 17). Avem
încredere în mărturia apostolilor: „noi înşine am auzit acest glas venit din
cer” (v. 18). Am văzut gloria sa pe „muntele cel sfânt”. Acesta este
fundamentul credinței noastre!
În Evanghelie după Matei (Mt 17,1b-9) începem cu o așezare spațială: „pe un munte înalt” (v.
1). Este o evocare simbolică, nu fără o anumită aluzie biblică: să ne gândim la
un fel de Sinai galileic sau la muntele aparițior pascale galileice din Matei
[„cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus”
(Mt 28,16)]. Într-o dimineaţă,
Cristos ia cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi urcă muntele și se schimbă
la față: „i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca
soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina” (v. 2); apare glorios pe
vârful muntelui. Pentru discipoli este un ajutor pentru a putea depăşi trauma
crucii descoperind adevăratul Mesia. În Biblie trebuie să ştiţi că muntele
reprezintă locul întâlnirii cu Dumnezeu. Isus vrea să le dea un semn care să le
permită să reziste în faţa încercărilor, a crucii. El luptă cu ucenicii ca să-și
schimbe mentalitatea. Prima vestire a morţii lui Cristos tulbură ucenicii, mai
ales lui Petru care vedea un Mesia eliberator și glorios ocupându-se de
restaurarea monarhiei lui Israel (Mt
16,22-23). Pentru a-i ajuta să realizeze această schimbare, el arătă o parte
din splendoarea sa divină.
Isus este transfigurat și
luminos; fața lui devine radiantă, hainele luminoase ca soarele că Petru e
uimit în fața revelației și are o reacție spontană: „dacă vrei, voi face aici
trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie” (v. 4).
Simbolul cortului se îndreptă spre prezenta lui Dumnezeu: face aluzie la shekinah [în ebraică] „prezența” divină.
Petru tinde să pună pe același plan Cuvântul lui Dumnezeu: pentru Moise –
legea, pentru Ilie – profeția, pentru Isus – Evanghelia. Dar, iată că răsună glasul
Tatălui: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea;
ascultaţi de el!” (v. 5). Dumnezeu dă numai lui Cristos valoarea de „cort” al
prezenței divine: „Ascultați-l!” Este Cuvântul lui Dumnezeu spus nouă tuturor!
Peste un timp
discipolii vor vedea pe Isus desfigurat, geme sub lovituri… În agonia sa, Evangheliile
ne spun că a transpirat sânge… Cristos, fiind desfigurat de suferinţă, vrea să
le spună ucenicilor: va veni ziua învierii, dar mai întâi trebuie să trec prin
moarte. Acum vă arăt rezultatul acestei „treceri”: chipul meu s-a schimbat de iubirea
Tatălui. Este o „cristofanie” în care Isus apare în lumina lui Dumnezeu: fața
sa este învăluită în splendoare: „fața lui strălucea ca soarele și hainele lui
au devenit albe ca lumina” (v. 2).
Astăzi întreaga liturgie dă laudă
lui Dumnezeu care i-a ajutat pe apostoli să iasă din această situaţie
luminându-le privirea ca să vadă de sus în strălucirea divină. Și noi suntem
invitați să cântăm imnuri de bucurie către Domnul! Să ne ajute Dumnezeu să
vedem lucrurile de sus!
bibliografia [anul A]: Armellini F. http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C. https://www.qumran2.net; Dumea C. www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M. http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T. http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A. http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. http://www.qumran2.net; Manicardi L. https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F. http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu