 |
| Comoara - de James Tissot. |
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 iulie 2020)
Lecturi: 1Regi 3,5-12; Romani 8,28-30; Evanghelia Matei
13,44-52; lecturi
Omilie
În această duminică Cuvântul lui Dumnezeu ne
invită să cerem darul înțelepciunii pentru a pătrunde fiecare clipă a vieții
noastre reale. În Evanghelie sunt ultimele parabole despre „împărăția cerurilor”.
Domnul insistă ca ascultătorii să-și sacrifice totul, fără ezitare, pentru a
intra în „împărăția” lui Dumnezeu: e cea mai mare comoară dăruită de Domnul. Astăzi
cel mai urgent lucru este să mărturisim că credința e un „dar” care trebuie
căutat, nu ratat sau risipit; e un câștig. În a doua lectură apostolul ne
conduce la bogăția ascunsă a credinței: înălțarea umanității în gloria lui
Cristos, primul născut al noii creații.
În prima lectură (1Re 3,5-12) găsim rugăciunea lui Solomon (970-931
î.C.) la începutul regatului său, succedând tatălui său David, regele lui
Israel. Încă de tânăr merge la Gabaon, „căci acolo era cortul întâlnirii lui
Dumnezeu pe care îl făcuse Moise” (2Cr
1,3), pe cea mai importantă înălțime (aproximativ 600 de metri), la vreo 10 km
nord-vest de Ierusalim. Domnul i se arătă în vis noaptea: „cere ce vrei să-ți
dau!” (v. 5). Conștient de responsabilitatea ce o are, îi cere lui Dumnezeu înțelepciunea
inimii pentru a conduce poporul cu dreptate. Nu îi cere bogății, glorie, nici
viață lungă, dar îi cere capacitate de înțelegere și judecarea lucrurilor,
implicând o cunoaștere adâncă a realității, o experiență și un echilibru, adică
facultatea de a-și îndeplini misiunea pentru binele poporului: „Dă slujitorului
tău o inima atentă pentru a ști să conducă poporul tău şi să discearnă între
bine şi rău!” (v. 9). Este darul înţelepciunii pe care noul rege îl cere de la
Domnul, ajutor pentru „a distinge între bine și rău”. În dialogul lui cu
Dumnezeu rege se arată înțelept: este conștient că nu e suficient să sta pe
tron cu lipsa lui de experiență și se așează în genunchi pentru a-i cere umilință
de a fi la înălțimea misiunii încredințate. Domnului îi place rugăciunea și-i
dă binecuvântările sale pentru a sluji poporul în dreptate și pace. În relație
cu Evanghelia, toţii suntem invitaţi să descoperim înțelepciunea lui Dumnezeu: este
comoara noastră cea adevărată.
Continuă scrisoarea sfântului Paul către creștinii din Roma (Rom 8,28-30) amintind că cei care-i iubesc pe
Dumnezeu și aderă la planul său de mântuire nu se tem de nimic: ei sunt inserați
într-un proiect unde îi așteaptă gloria lui Isus. Chemați de iubirea lui
Dumnezeu în mod gratuit, nemeritat, ce rămâne ascuns în abisurile milostivirii
divine, creștinii duc o viață
nouă urmându-l pe Cristos: „știm că toate conlucrează spre bine celor
care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemaţi după planul lui” (v.
28). Răsună
în aceste cuvinte vestea cea bună a libertăţii dăruită omului numai prin har de
iniţiativa divină. Este vorba despre „predestinare”: înainte de creația lumii,
Dumnezeu „destinează” oamenii să fie fii săi, după imaginea Fiului său propriu
„aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi” (v. 29). „Predestinarea
sfinţilor – se exprimă sfântul Augustin, episcopul de Hippona – nu este nimic
altceva decât aceasta: preştiinţa şi pregătirea binefacerilor lui Dumnezeu,
prin care sunt eliberaţi toţi, într-un mod cu totul sigur, cei care sunt
eliberaţi” (Augustin, De dono perseverantiae, XIV, 35: PL 45,1014).
În acest fel, sunt justificați,
adică îndreptățiți în ochii lui Dumnezeu și sunt glorificați cu Domnul Isus. Apostolul
nu se descurajează din cauza dificultăților întâlnite pe drumul credinței, dar,
în puține cuvinte, trasează planul de iubire a lui Dumnezeu asupra istoriei voind
s-o salveze și s-o conducă în Împărăția sa. Paul este convins că „noi
cunoaștem”: „ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe
Dumnezeu” (v. 28). Domnul justifică omenirea salvând-o prin harul său și conducând-o
spre gloria finală împreună cu Cristos. Suntem pe drumul credinței… Dumnezeu nu
încetează să ne iubească: este comoara noastră cea mai mare.
În Evanghelia după Matei sunt trei scurte parabole despre „împărăția”
lui Dumnezeu (Mt 13,44-46) ce
exprimă acest mesaj evident: cel mai mare tezaur este Domnul. Pentru noi ce
înseamnă comoară adevărată sau piatră prețioasă? Este „împărăția cerurilor”,
adică angajarea noastră să-l urmăm pe Cristos ca să fim sămânța adevărului, dreptății,
păcii, carității, primirii… Ceea ce contează este să-i dăm primul loc în viaţa
noastră prezentă, orientată spre Dumnezeu. Atracția noastră să fie capabilă să
atragă oamenii împinși să vândă totul pentru a fi în slujba sa.
Cel mai
mare vis al omului este de a găsi ceva prețios care să dea sens vieții sale. În
prima parabolă cineva găsește o comoară din întâmplare, nu în pământul său, dar
în pământul pe care trebuia să-l lucreze ca un lucrător cu ziua. Comoara găsită
este un „dar” ce se descoperă în mod „pasiv” în timp ce se lucra zi de zi,
repetitiv și monoton. În a doua parabolă este un om bogat, un negustor, care
caută afacerea vieții sale, ce poate să-l facă să se odihnească pentru restul
zilelor. Accentul este pus pe decizie. Amândoi
sunt chemați să ia o decizie: vând tot ce au în scopul de a cumpăra binele
foarte prețios găsit din întâmplare sau căutat cu stăruință. Despre primul se
spune explicit că o face „plin de bucurie”, al doilea ne putem imagina că o
face cu ușurință. Bucuria este forța de a decide, provocând acţiunea celor doi
oameni. Lucrătorul pământului probabil nu era bogat, atunci, cu multă
înţelepciune „o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi
cumpără ogorul acela” (v. 44). Negustor este
bogat, are multe magazine și căută perle preţioase: „când găseşte un mărgăritar
de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără” (v. 46). Unul nu este
bogat, altul este foarte bogat, dar amândoi sunt în stare să vândă tot ce
posedă pentru a ajunge să deţină comoara sau perla. Sunt fascinaţi, captivaţi de
tezaurul peste care au dat! De aceea, în inima lor, nu este nici o părere de
rău că trebuie să se despartă de bunurile pe care le deţin. Ei nu fac nici o
jertfă, dimpotrivă, se bucură să renunţe la ele: da, au o valoare bunurile lor,
dar aceasta devine atât de relativă în comparaţie cu valoarea pe care au
descoperit-o! Trebuie să găseşti comoara ca să ai forţa şi bucuria de a vinde
tot! Cu alte cuvinte, este nevoie să-l întâlneşti pe Cristos, în mod personal,
ca sfântul Francisc din Assisi sau, mai recent, sfânta Tereza de Calcutta... să-l
descoperi ca pe propriul tău prieten. După aceea va fi uşor să renunţi la
toate. În faţa descoperirii lui Dumnezeu ce se revelează, nu poţi să nu renunţi
la toate – chiar cu bucurie – căci te împlineşte. Eşti un om fericit!
A treia parabolă se referă la
experiența pescuitului. Isus pornește de la pescuit pentru a vorbi despre „împărăție”
ca despre o realitate prezentă ce necesită răbdare și așteptare. Peștele moare
fără apă, omul „pescuit” trăiește. Selectare peștelui bun de cel rău se face la
sfârșit. Nu e momentul. Îndatorirea prezentă este alta: e timpul de
a arunca „năvodul” în marea umanității; e timpul de a aduna și nu e timpul de a
sta și a vedea dacă unul este bun sau rău: mântuirea este pentru toți. „Împărăția” este deja o realitate în act și trimite
la un viitor în mâinile lui Dumnezeu!
Deci, credința este un tezaur, o
piatră prețioasă, un dar… Ce câștig eu cu credința mea? Împărăția lui Dumnezeu!
La cât sunt în stare să renunţi pentru Cristos? La toate! Să ne rugăm: „Doamne,
dă-i slujitorului tău o inimă înţeleaptă” ca să ia decizii în favoarea „împărăţiei”
tale!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;
Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco
E., Accogliere la parola. Anno A, Elle
Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica,
Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri
A, Il giorno del Signore. Riflessioni
sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. http://dimancheprochain.org;
Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C. https://www.qumran2.net;
Dumea C. www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa
J. M. http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T. http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A. http://ro.radiovaticana.va;
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. http://www.qumran2.net; Manicardi L. https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org;
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N.
http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu