 |
| Cum se strânge grâul și cum se dă foc neghinei |
Iubirea
răbdătoare și milostivă a lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 iulie 2020)
Lecturi: Înţelepciunii
12,13.16-19; Romani 8,26-27; Evanghelia Matei
13,24-43 sau forma prescurtată: Evanghelia Matei 13,24-30; lecturi
Omilie
Cuvântul Domnului de astăzi
gravitează în jurul îndurării lui Dumnezeu, care nu îi lovește imediat pe cei
vinovați, ci le acordă totdeauna oportunitatea de reflecție și părere de rău. Domnul
este mult răbdător. Prima lectură arată dispoziția lui Dumnezeu de
indulgență în tot ce guvernează creația. Evanghelia dezvăluie inima lui Isus față de lume, de istorie și de Dumnezeu. Compară
Împărăția Domnului cu un câmp de grâu în care dușmanul a semănat neghină:
separarea plantelor va fi numai la seceriș. Dumnezeu lasă să crească alături de
grâu și neghina. Cristos invită să imităm răbdarea Domnului, căci alături de
grâul sfințeniei se mai află neghina păcatului și Dumnezeu vrea să le tolereze pe amândouă până la
sfârșit. A doua lectură prezintă activitatea Duhului Sfânt când vine
în rugăciune în ajutorul slăbiciunii umane.
În prima lectură autorul este un iudeu din Alexandria Egiptului, probabil
încă în viață când s-a născut Isus. Este redactată prin anul 30 î.C.
într-o cetate cea mai populată după Roma; este ultima carte din Vechiul Testament. De
secole, majoritatea evreilor se împrăștiase prin toată lumea: era diaspora. În
orice cetate din imperiul roman erau sinagogi, rabini, tribunale, sărbători și
tradiții evreiești. Nu se căsătoreau cu păgânii și luau toate măsurile să nu
fie corupți de obiceiurile altora, să nu fie influențați de morala și
practicile lor religioase. Cartea Înțelepciunii
(Înţ 12,13.16-19) ne invită să gândim ca
Domnul „cu bunătatea inimii”, că Dumnezeu este mult mai uman decât omul și ne
învață să nu proiectăm asupra lui defectele noastre omenești, căci este
răbdător unind clemența cu atitudinea indulgentă față de greșeli [„lent la
mânie”]: „Tu […] ne judeci cu blândeţe şi ne conduci cu multă îngăduinţă!” (v.
18). Domnul este milostiv față de orice om: „puterea ta este începutul
dreptăţii şi, fiind stăpânitor peste toate, te face să fii indulgent cu toţi”
(v. 16). Dumnezeu nu ne condamnă fără mila, Domnul este răbdător; se arată
îngăduitor față de toți oamenii. Dumnezeu lasă tuturor această posibilitate: numai
pe calea iubirii răbdătoare este salvarea. Arătându-se prieten al oamenilor, Domnul
trebuie mereu să-și amintească, indiferent că sunt păcătoși, că pot conta pe
milostivirea sa: „cel drept trebuie să fie iubitor de oameni şi-i faci pe fiii
tăi să spere că le dai convertire de păcate” (v. 19). Dumnezeu este încrezător față
de toți oamenii, față de viața și viitorul lor! Să-i cerem Domnul puțină omenie,
adică purtare blândă și înțelegătoare față de toți oamenii. Să învăţăm a vedea
lumea așa cum o vede el, cu o privire plină de iubire. Dumnezeu se manifestă răbdător
și cu multă bunătate! Să spunem cu psalmul responsorial plin de recunoștință
pentru milostivirea divină: „Tu, Doamne, eşti bun şi iertător!” (Ps 85,5).
În lectura a doua continuă
scrisoarea sfântului Paul către creștinii din Roma (Rom 8,26-27). Apostolul ne amintește că fără rugăciune, fără
ajutorul lui Dumnezeu, suntem incapabili, nu putem să obținem mântuirea oferită
de milostivirea divină. Duhul Sfânt mijlocește pentru noi și ne face capabili
să înțelegem ce vrea Dumnezeu Tatăl de la noi: „Duhul vine în ajutorul
slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine,
dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite” (v. 26). La gemătul
creației intervine Duhul care „suspină” în rugăciune. În tensiunea aceasta,
ajutorul vine de la Duhul Sfânt în incapacitatea noastră de rugăciune. Paul
gândește la distracțiile și neputința noastră de al atinge pe Dumnezeu. Domnul este
cu totul altfel: este inaccesibil pentru noi! Nu trebuie să disperăm! Suntem
oameni, dar Duhul, care locuiește în noi de la botez, intervine „cu suspine
negrăite” pentru noi și astfel dorința este purtată înaintea Tatălui după „rânduiala”
divină, conform planului de mântuire care are ca obiect salvarea noastră. Cu Duhul
Sfânt, devenim capabili de a ne deschide la iubirea Tatălui: răspundem voinței
sale de iubire, noi care suntem păcătoși, dar mereu tindem spre sfințenie!
În Evanghelie găsim parabola
grâului şi neghinei (Mt 13,24-43) cu un
Dumnezeu răbdător. Ne învață toleranța. Ascultătorii lui Isus erau agricultori,
pescari, femei, grădinari, zidari, lemnari, colectori de taxe… Primul personaj
al parabolei este „stăpânul”: este reprezentat de Dumnezeu. El seamănă „sămânța
bună” (v. 24) în ogorul său. Să nu uităm ceea ce a spus: „și Dumnezeu a privit
toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune!” (Gen 1,31). Dumnezeu ne dă grâu bun. Al doilea personaj este
„dușmanul”: „dar pe când oamenii
dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat” (v. 25). Problema
este că, în loc de a „veghea” grâul, dormim. Diavolul nu doarme. El stă la
pândă pentru a semăna neghină. Arată ca grâul, dar boabele sunt negre! Cuvântul
ebraic „zizanie” [zun-zunim] merge la rădăcina zanah, adică prostituție. Se poate citi
că zizanie este grâu degenerat. Când ajunge să
rodească, neghina este mică și se confundă cu grâul, deoarece firele lor sunt verzi asemănătoare grâului. Deși, a crescut neobservată, este amestecată prin grâu. Când
ne trezim, ne dăm seama că există zizanie peste tot. Uităm de Domnul şi de
Evanghelia sa. Nu degeaba spune Isus să veghem şi să ne rugăm pentru a nu ceda
ispitei… Al treilea personaj sunt „servitorii” zeloşi și se oferă să îndepărteze
neghina. Este nerăbdarea slujitorilor… Dar stăpânul se opune: „Nu, ca nu cumva,
smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi grâul. Lăsaţi să crească împreună
până la seceriş!” (v. 29-30). Abia
atunci dă poruncă să despartă grâul de neghină, adunând grâul în hambar şi
aruncând în foc neghina. Atunci Domnul va face această separare; nu înainte
şi nu noi, slujitorii săi… Uimirea ascultătorului stă în faptul că acum neghina
nu trebuie smulsă, ci lăsată să crească împreună cu grâul până la secerat:
altfel există riscul de a smulge grâul şi de a lăsa neghina, adaugă cu ironie
stăpânul.
Centrul parabolei este aici: răbdare
a lui Dumnezeu. Prezența răului alături de bine, pe care Împărăția le întâmpină,
fac parte din creșterea normală. Răbdarea este a celui care ştie că judecata
lui Dumnezeu lucrează deja în inima fiecărui credincios; „însuşi Duhul intervine
pentru noi cu suspine negrăite” (v. 26), pentru că el mijloceşte pentru cei
credincioşi după planurile lui Dumnezeu. Suntem chemaţi la răbdare!
„Toleranță este sinonim cu
indiferența; dar nu în cazul parabolei care vorbește despre toleranță determinată
de iubire” (Bruno Maggioni). Tăcerea lui Dumnezeu – cum afirmă parabola – este
milostivirea infinită a Domnului care transformă miraculos zizania într-un grâu
bun. Așa a fost cu atâtea personalități de seamă ca sfântul apostol Paul,
Augustin, Francisc de Assisi…
Mereu cu speranța că drumul
parcurs nu are ca scop nimicul sau ruina, ci „secerișul”: vestirea biruinței
Domnului ce face să strălucească tot binele semănat de secole în lume. Este speranța
creștinului ce trebuie să privească spre destinul său cu încredere nebiruită!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;
Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco
E., Accogliere la parola. Anno A, Elle
Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica,
Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri
A, Il giorno del Signore. Riflessioni
sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. http://dimancheprochain.org;
Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C. https://www.qumran2.net;
Dumea C. www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa
J. M. http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T. http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A. http://ro.radiovaticana.va;
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. http://www.qumran2.net; Manicardi L. https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org;
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N.
http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu