Administratorul nedrept.
Şiretenia
discipolului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (22 septembrie 2019)
Lecturi: Amos 8,4-7; 1Timotei 2,1-8; Evanghelia Luca
16,1-13; lecturiOmilie
Elementul comun ale lecturilor de astăzi este denunțarea puterii banilor
și bogăția pe care o poartă Isus vorbind despre unicul și adevăratul Dumnezeu. Anunțul
împărăției Domnului și a iubirii care salvează este făcut într-o lume divizată
între bogați și săraci. În Vechiul Testament și în Evanghelie se vorbește
despre bunurile câștigate în mod fraudulos. Dar bogații din Israel, spre
deosebire de administratorul necinstit, nu au făcut nimic pentru a-și asigura
prieteniile pentru viață cealaltă: aceasta este rugăciunea discipolului pentru toți oamenii...
Liturgia Cuvântului începe cu o
proclamaţie făcută de Amos (Am
8,4-7), profetul dreptății: „voi îl călcaţi în picioare pe cel nevoiaş şi-i
nimiciţi pe cei umili ai ţării” (v. 4). Amos este un profet din secolul al
VIII-lea înainte de Cristos, dintr-o epocă în care țara lui Israel era
împărțită în două regate. Micul păstor este ales de Dumnezeu dintr-un sătuc –
Tecoa, nu departe de Betleem, la 18 km la sud de Ierusalim, la marginea
pustiului lui Iuda – să predice în Regatul de Nord [un regat necredincios,
schismatic; se închina la vițelul de aur] la sanctuarul din Betel sau în cel
din Samaria [capitala regatului în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea
(767-747 î.C.], să vestească cuvântul lui Dumnezeu [pe la anului 760 î.C.].
Chemarea divină este neașteptată și irezistibilă: „Domnul Dumnezeu vorbește;
cine ne va profeți?” (Am 3,8). Ne dă
un cadru al societăţii israelite: Regatul din Nord se bucura de pace și de
siguranță; înflorea comerțul, se dezvolta agricultura; se construiau palate
luxoase. Profetul abordează dur dezordinile, inegalitățile şi exploatările
celor săraci; unica lor „divinitate” este banul: falsifică balanțele, fac
speculații, înșeală aproapele. Zgârcitul este descris mereu cu preocuparea
rușinoasă de a înșela denaturând măsurile, de a vinde chiar și resturi. Bogații
păstrează sensul religios; observă sărbătorile: „când vor trece luna nouă ca să
vindem grâul şi sabatul ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să mărim
siclul, să falsificăm balanţele spre înşelătorie?” (v. 5). Dar așteptând să
treacă pentru a reveni la activitățile dezoneste: „să-i cumpărăm cu argint pe
cei săraci, iar pe nevoiaş, cu o pereche de sandale, şi să vindem şi pleava
grâului” (v. 6). Peste tot domină constatarea tragică: săracii din târgurile
Samariei sunt obiect de tocmeală pentru a fi reduși la sclavie, prețul lor este
egal cu o pereche de sandale. Profetul vrea să dărâme reședințele luxoase ale
nobililor din celebrele palate în care s-au acumulat violența și jaful. Peste puțini
ani, după acest strigăt de avertisment a lui Amos, armatele asiriene ale lui
Sargon al II-lea (722-705 î.C.) au distrus Samaria (722 î.C.) și i-au luat pe
locuitorii în lagărele din Mesopotamia. Acum, cuvintele lui Amos au avut
tragicul sigiliu. Acum strigătul lui nu are nevoie de comentariu: „Domnul s-a
jurat pe gloria lui Iacob: «Nu voi uita niciodată toate lucrările voastre»!”
(v. 7). Pun în pericol alianța lui Dumnezeu și a poporului său…
În lectura a doua sfântul Paul (1Tim 2,1-8) scrie lui Timotei,
responsabil asupra bisericilor din Asia Mică, pe la anul 65 în ultima sa
călătorie, despre organizarea rugăciunii liturgice. Rugăciunea care se înalță
spre Dumnezeu în comunitățile creștine este universală, așa cum universală este
și Biserica lui Cristos: „preaiubitule, îndemn, înainte de toate, să se facă
cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii” (v. 1). Mai
întâi, apostolul cere să se facă rugăciuni pentru „toţi oamenii”; Dumnezeu
„vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului”
(v. 4). A doua intenție a rugăciunii Bisericii este pentru toți cei cu funcții
de conducere [pentru oamenii politici, responsabilii societății, capul statului]
care să faciliteze într-un climat de pace şi demnitate. Și să nu uităm că în
timp ce Paul scria împăratul Romei era crudul Nero!... Discipolul lui Cristos
știe că nu va putea trăi evanghelia dacă nu-i este dat de sus, dacă nu o va
cere în rugăciune. Adevărata rugăciune este a vorbi cu Dumnezeu despre
proiectul său de a intra în intenția sa. Momentul cel mai important este
liturghia de duminică. Dacă vrem să fim credincioşi lui Isus, prezenţa noastră
este necesară la liturghie…
Ca răspuns la aceste două
lecturi, Evanghelia după Luca (Lc 16,1-13) ne arată cum să facem un pas
mai departe pe calea convertirii. Evanghelia ne vorbeşte despre administratorul
necinstit. Va fi înlăturat pentru o abatere foarte gravă: că îi „risipește
averea”: „acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea” (v. 1). Stăpânul
trebuie să aibă încredere în administratorul său, pentru că îi dă pe mână ceva
prețios, îi încredințează bunurile sale. Iar administratorul trebuie să fie
demn de această mare încredere. Stăpânul se hotărăște să-l dea afară din acel
serviciu, să-l alunge și îi cere să dea cont de administrația sa, vrea să-i
controleze ca să vadă ce a făcut cu adevărat administratorul, să verifice cum
stau lucrurile. Știe că a lucrat în mod necinstit, știe că va pierde munca și
nu va putea să-și găsească una la fel. De aceea este foarte preocupat de
viitorul său. Mâine, va fi pe drumuri, cu buzunare goale. Va trebui să
reflecteze foarte repede la cea mai buna soluție. Se decide: să-și facă
prieteni din datornicii stăpânului său. Dar trebuie să fie extrem de rapid și
să convoace fără întârziere pe debitorii stăpânului său, reducându-le
datoriile. Nu ezită să falsifice bilanțele pentru a-și păstra fotoliul de
administrator. Gestul său este tipic „fiilor veacului acestuia” (v. 8), care,
la o cotitură tragică a vieții lor, știu să prindă cu o extremă rapiditate și
energie calea de salvare. Istoricii ne învață că acest lucru nu este decât o
înşelătorie în plus.
În parabolă vine lăudat nu
necinstea, dar abilitatea administratorului. Acesta e nodul parabolei. Stăpânul
l-a lăudat pe administratorul șiret „pentru că a lucrat cu înţelepciune” (v.
8), a căutat să-şi asigure propriul
viitor, a înţeles că este mai bine să piardă câștigul decât să-și piardă
prietenii. Isus ar vrea ca ucenicii să aibă aceeaşi isteţime ca administratorul
nedrept. „Fii ai luminii să fiți abili!” „Voi nu înțelegeți urgența acestui
timp?” ne strigă Isus. „Pentru ce vă mențineți indiferenți și distrați și nu
recurgeți la remediul convertirii voastre?” Se vor schimba multe în viața
voastră în ziua în care vom dedica mai multă inteligență pentru a inventa
soluţii de pace, dreptate şi fraternitate decât au cei care se gândesc numai câștigul
lor…
După ce a prezentat figura
administratorului necinstit, sfântul Luca atacă iluzia de a putea sluji în mod
egal lui Dumnezeu și banului. Aici este numit un cuvânt de origine feniciană: mammona, indicând o personificare
idolatrică. Cele două „slujiri” a lui Dumnezeu și a banului se mișcă pe două
planuri diverse și opuse: pe de o parte, este logica iubirii, a fraternității,
a dăruirii, a generozității, pe de cealaltă parte, este logica profitului, a
competenței, a averii, a stăpânirii. Se vede bogăția nedreaptă: este un obstacolul
pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. „Faceţi-vă prieteni din mamona
nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi
duce lipsă” (v. 9). Aceasta este șiretenia discipolului: este vorba despre alungarea
câștigurilor lumii pentru a trăi după Evanghelie…
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și
omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Spreafico
A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu