Anton de Padova este sfântul
universal, un strălucit model de sfinţenie: virtuţile sale eroice au fost
acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu.
S-a născut la 15 august 1195, la
Lisabona, capitala Portugaliei, din familia de Bouillon. Tatăl său se numea
Martin de Bouillon, om de vază la curte şi un bun creştin, iar mama, Maria
Taveira, nobilă prin sânge, dar şi prin virtute. La Botez a primit numele de
Ferdinand. Mai apoi, când a intrat în Ordinul Franciscan, şi l-a schimbat în
acela de Anton.
Când a împlinit vârsta de 15 ani,
s-a dăruit cu totul în slujba lui Dumnezeu şi s-a călugărit în Mănăstirea Canonicilor
Regulari ai sfântului Augustin, trecând, apoi, în Mănăstirea din Coimbra. Acolo
s-a dedicat studiului ştiinţelor umane şi teologice. Au fost ani importanţi
pentru formarea sa umană şi intelectuală, după care, în anul 1219, a fost
hirotonit preot.
După un an, Anton s-a despărţit
de fraţii augustinieni şi a intrat în Ordinul Franciscan, unde a fost un
exemplu pentru toţi. Mai mult, a cerut să meargă misionar în Africa. Dorinţa i
s-a împlinit, dar pronia dumnezeiască îl voia în altă muncă apostolică şi, după
grele încercări pe mare, a ajuns în Sicilia (Italia).
În anul 1221, cu ocazia marii
adunări ţinute de sfântul Francisc la Assisi (Adunarea rogojinilor), Anton a
avut ocazia de a-l cunoaşte şi a vorbi întâia oară cu sărăcuţul din Assisi.
După această adunare, a fost trimis la Mănăstirea Monte Paolo, lângă Bologna.
Anton a fost ales, de însuşi sfântul Francisc, ca să-i înveţe teologia pe
ceilalţi călugări din Mănăstirea din Bologna, unde a demonstrat că este vrednic
de titlul de doctor în teologie, ce avea să-l primească ulterior.
După câtva timp a mers în Franţa,
unde a fost ales superior al mănăstirilor din partea sudică. În 1226, anul
morţii sfântului Francisc, s-a întors în Italia, prin Sicilia, ca să ia parte
la adunarea de la Assisi. Ajuns la Roma, a fost primit cu dragoste părintească
de fostul protector al ordinului, papa Grigore al IX-lea, care, auzindu-l
predicând, l-a numit „Scrinul legii”. Un an mai târziu, în adunarea de la
Assisi, a fost numit superior în Emilia, provincie care cuprindea toată Italia
de Nord. În perioada cât a activat ca superior în Emilia a scris 52 de
cuvântări (predici), ce au un profund caracter spiritual.
În anul 1230, se întoarce la
Padova, unde predica într-o limbă şi era înţeles de toate naţiile, iar
cuvântările lui, deşi erau rostite cu glas obişnuit, se auzeau până departe.
Acolo, s-a îmbolnăvit de hidropizie, iar în ziua de 13 iunie 1231, la vârsta de
36 de ani, a trecut la Domnul. Chiliuţa în care a murit s-a păstrat până astăzi
şi este încorporată în biserica ce se numeşte „Arcella”, din apropierea oraşului
Padova.
După un an de la moartea lui
Anton, papa Grigore al IX-lea, aflându-se în oraşul Spoleto, l-a pus în
sinaxarul sfinţilor, dând creştinilor un nou mijlocitor puternic pe lângă
Dumnezeu şi un exemplu strălucit de urmat. În anul 1263, când s-a terminat
construirea bazilicii din Padova, i s-au transportat moaştele acolo şi au fost
înhumate sub altarul din capela închinată lui.
(sursă: http://www.sfinticatolici.ro/anton-de-padova/3/; varianta
3).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu