 |
| Isus, Bunul Păstor - de Marcello Cerrato. |
Isus, Bunul Păstor
pr. Isidor
Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (22 aprilie 2018)
Lecturi: Faptele Apostolilor 4,8-12; 1Ioan 3,1-2; Evanghelia Ioan 10,11-18; lecturi
Omilie
Paștele se prelungește. Luminați
de liturgia pascală, continuăm să pătrundem „insondabilele bogății” ale
misterului lui Cristos. „Moartea și viaţa s-au înfruntat în mod minunat:
Stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte” (Secvența). În această duminică a Bunului Păstor Biserica vrea să pună în lumină
dăruirea păstorului. Isus ne invită să facem parte din turma sa de care se
îngrijește Dumnezeu, cel atât de bun. Lecturile de astăzi ne ajută să înțelegem
mai bine cum se întâmplă aceasta.
În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 4,8-12) ne este propusă urmarea episodului din duminica trecută: Petru,
mergând la templu, vindecă un bolnav – un infirm – care cerșea lângă Poarta cea
Frumoasă. Apoi se adresează evreilor într-un discurs invitându-i să se
convertească către Isus. Rezultatul: Petru vine arestat urmând să fie judecat a
doua zi. Fragmentul de astăzi cuprinde o parte din cuvintele pronunțate în fața
Sinedriului – adică în fața tribunalului [forul judecător al evreilor] – în apărarea sa sau mai bine zis ca mărturie a
lui Cristos Domnul. „Noi suntem cercetaţi
pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta salvat. […]; în numele
lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care
Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!”
(vv. 9-10). El este „piatra unghiulară” în jurul căruia se adună întreaga
construcție a istoriei și a omenirii răscumpărate. Nu este în nimeni altul
mântuirea decât în Cristos Isus.
În
lectura a doua luată din Scrisoarea
întâia a sfântului Ioan (1In
3,1-2) autorul se îndreaptă spre aspectul esențial al identității creștine: fii
ai lui Dumnezeu și comuniunea de viață cu Domnul Isus. „Vedeţi câtă iubire ne-a
dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (v. 1). „Vedeți”, adică
contemplați, admirați cu ochii inimii luminate de harul Domnului. Creștinii
sunt încurajați de strigătul plin de entuziasm că sunt fii ai lui Dumnezeu: și
suntem cu adevărat. Dar trebuie să vă imaginați ce tulburare a acestei
revelații de iubire a putut să provoace în timpul acela. Era pe vremea
imperiului Roman cu atâția exploatați și disprețuiți… Pentru ei a fost o
adevărată răsturnare. Această descoperire neașteptată a unui Dumnezeu a cărui nume
de „Iubire”. Ne-am scufundat în ziua botezului nostru în această iubire. Este o
experiență extraordinară. Să știi că ai fost iubit de Dumnezeu: este mare
lucru! Să te lași iubit de Dumnezeu! Este nouă realitate a iubirii Tatălui care
nu poate fi înțeleasă decât de cei care îl cunosc pe Dumnezeu și se deschid
speranței că nu vom fi niciodată rupți de el. Chiar pentru aceasta îi
încurajează cu perspectiva răsplății finale: „acum suntem copii ai lui
Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta,
vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este” (v. 2). Nu este
iluzie, dar realitate deplină din moment ce facem parte din familia lui
Dumnezeu.
În Evanghelie după Ioan (In 10,11-18) ascultăm glasul
păstorului nostru, plin de calm și de bunătate, ce ne salvează de la moarte și ne
dă viață. După ce s-a prezentat ca poarta oilor, Isus se declară de două ori:
„Eu sunt păstorul cel bun” sau frumos (kalós), rezumând în sine imaginea
tuturor păstorilor dați de Dumnezeu poporului său – precum Moise, David și toți
profeții –, dar și imaginea lui Dumnezeu însuși, invocat ca „Păstorul lui
Israel” (Ps 80,2). Isus se prezintă ca păstorul adevărat.
Pentru a înţelege importanţa pe
care o are în Biblie tema păstorului, trebuie să apelăm la istoria lui Israel,
să ne familiarizăm cu aceste simboluri care făceau parte din patrimoniu și
care erau înțelese cu ușurință de ascultătorii lui Isus. Beduinii în deşert ne
dau şi astăzi o idee despre ceea ce a fost odată viaţa Israelului. În această
societate, raportul dintre păstor şi turmă nu este doar de tip economic, bazată
pe interes. Se dezvoltă un raport aproape personal între păstor şi turmă; zile
întregi petrecute împreună în locuri singuratice, fără nici o altă suflare în
jur; păstorul cunoaşte fiecare oiţă; oile recunosc şi disting dintre toate
vocile glasul păstorului care vorbeşte adesea cu oile sale.
Mercenarul fuge imediat ce apare
pericolul. Păstorul își slujeşte turma. Chipul obscur al mercenarului
întrupează opoziția orgolioasă și interesată a fariseilor. Bunul păstor este
opusul mercenarului, căci este plătit, se uită la recompensă, dar nu iubește
oile, căci nu-i aparțin. O demonstrează faptul că, atunci când vine lupul el
abandonează oile și fuge: vrea să se salveze pe sine însuși, nu oile
încredințate lui!
Dimpotrivă, Isus „îşi pune viaţa”
pentru oile sale, pentru salvarea lor. Caracteristica păstorului adevărat este
dăruirea de sine. Evanghelistul precizează că Cristos face aceasta nu dintr-o
necesitate, nici din vreo constrângere care-l împinge să-şi pună în joc viaţa
pentru alţii. Isus îşi oferă viaţa, deşi ar putea să n-o facă. Atunci când
iubești ești capabil să dai totul pentru cei iubiți, tot ce ești. Acesta este
momentul în care păstorul cel bun se descoperă. Această iubire este posibilă
dacă păstorul nu este un mercenar, ci cunoaște oile. „Eu le cunosc pe ale mele
şi ale mele mă cunosc pe mine” (v. 14).
„Cunoaşterea”, în vocabularul biblic, este tocmai expresia vie de
iubire. Isus i-a iubit pe ai săi şi i-a iubit până la sfârşit (In 13,1). Îşi oferă viaţa în deplină
ascultare faţă de Tatăl: „Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu” (v. 18).
Cum e posibil? Isus îşi dăruieşte viaţa în deplină libertate şi în acelaşi timp
dintr-o poruncă a Tatălui… Nu-i o contradicţie? Este o contradicţie pentru
lume, dar nu pentru Isus. Cristos și-a oferit viața de bunăvoie ca să facă
voinţa Tatălui. Ascultarea faţă de Tatăl înseamnă disponibilitate permanentă
pentru dăruirea de sine.
Biserica
dedică această duminică a Bunului Păstor și rugăciunii pentru vocaţiile la
preoţie și la viața consacrată. Este Ziua Mondială de rugăciune pentru
vocaţii. A fost înfiinţată de papa Paul al VI-lea în 1963. În mesajul său,
papa Francisc spune: „nu suntem cufundați
în întâmplare, nici nu suntem târâți de o serie de evenimente dezordonate, ci
viața și prezența noastră în lume sunt rodul unei vocații divine! În aceste
timpuri neliniștite, misterul Întrupării ne amintește că Dumnezeu ne vine mereu
în întâmpinare și este Dumnezeu-cu-noi, care trece de-a lungul străzilor vieții
noastre uneori prăfuite și, percepând nostalgia noastră mistuitoare de iubire
și de fericire, ne cheamă la bucurie. […] Este vorba de a asculta, a discerne și a trăi acest Cuvânt care ne cheamă de sus și care,
în timp ce ne permite să facem să rodească talanții noștri, ne face și
instrumente de mântuire în lume și ne orientează la plinătatea fericirii”
(Francisc, Mesajul pentru
Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații [22.04.2018]) .
Cristos, bunul păstor, ne invită
pe toţi din biserică să participăm la munca de a avea grijă de turmă, în
propriul nostru mod. Însă îi cheamă pe unii dintre noi la un angajament pe
viaţă la munca de păstorire a turmei lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru aceasta…
[bibliografia
(anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,
Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino)
1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu