„Numai
că-mi vine foarte greu să lupt împotriva apatiei [nepăsării], care nu-i nepăsare, care nu-i nici
resemnare, și în care caut, aproape fără voia mea, un remediu la toate
suferințele mele. Să te lași în voia Domnului e atât de ușor când experiența de
fiecare zi îți dovedește că nu ești în stare de nimic! Dar vei termina prin a
primi cu dragoste, ca pe niște favoruri, umilințele și necazurile care nu sunt
decât pur și simplu consecințele fatale ale prostiei noastre”. (Bernanos G., Jurnalul unui preot de țară, București,
Allfa 1999, 169).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu