 |
| „A înviat!” |
Evanghelia Ioan 20,1-9: În prima zi a
săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a
venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl
iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au
pus”. Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la
mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat
mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se,
a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi
Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile
aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat
împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci
a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a
crezut; pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să
învie din morţi.
Omilie
În prima zi a săptămânii, Maria
Magdalena s-a dus la mormântul lui Isus. Pentru ea, era o zi tristă. Adesea în
viaţa noastră ne ducem la mormântul unei persoane dragi. Dar în această zi este
o tristeţe încă în plus: nu este doar un trup al unui prieten care a sfârșit într-un
mormânt; se spulberă speranţa unei regalități noi.
Evanghelia după sfântul Ioan ne
spune: „dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric”. Să înţelegem bine: nu
e numai întunericul nopţii. Vrea să ne arate că lumina încearcă să cucerească
asupra întunericului. Pune pe fugă noaptea în care oamenii s-au afundat din
cauza păcatului lor. Isus înviat este Lumina care străluceşte în întuneric.
Această lumină nu o poate opri nimeni; nu o poate împiedica să strălucească.
Ajunsă la mormânt, Maria
Magdalena descoperă că piatra a fost dată la o parte. Ea deduce că a fost luat
trupul lui Isus; merge și spune lui Petru şi Ioan ceea ce s-a întâmplat. Ajung amândoi
la mormântului gol. Văd lenjeria rămasă pe loc şi îngrijită. Petru este nedumerit;
dar pentru Ioan, este cu totul diferit: câteva cuvinte spun despre credinţa sa:
„a văzut şi a crezut”. Să ne amintim că el l-a urmat pe Isus până la picioarele
crucii; a participat la înmormântare. El vede bine că nu a fost o violare de
morminte. Mai târziu, Isus a spus: „Fericiți cei care cred fără să fi văzut”.
Este important pentru noi astăzi:
noi nu avea altă dovadă a învierii lui Isus decât mormântul gol. Desigur,
există aparițiile lui Cristos cel înviat. Cele patru Evanghelii ne dau mărturie
despre acestea. Dar niciunul dintre aceste dovezi nu poate fi constrâns. Dacă
credem în Cristos înviat, este pentru că avem încredere în mărturia apostolilor
şi a comunităților creștine care ne-a fost transmisă din generaţie în
generaţie.
În prima lectură luată din Faptele Apostolilor ni se prezintă un
discurs a lui Petru după înviere. Ne amintim că el l-a renegat pe Învățătorul său
înaintea unei servitoare. Astăzi, el îndrăzneşte să proclame vestea învierii în
oraşul Cezareei, locul unde era reședința lui Pilat şi a legiunilor sale.
Cuvintele discursului lui Petru sunt foarte îndrăzneţe: „L-au omorât
atârnându-l pe lemn, dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi”.
Toate aceste lucruri s-au
întâmplat în casa centurionului Corneliu al armatei romane. Mântuirea este oferită
la toţi, chiar şi la păgâni. Dumnezeu nu exclude pe nimeni. Oricare ar fi
națiunea sau limba, oricine poate primi mântuire în măsura în care primește
Evanghelia. Această veste bună trebuie să fie proclamată la toate popoarele
lumii. Cristos și-a dat viaţa pe cruce pentru toți.
Este și mărturia de credinţă în
Isus cel înviat pe care o găsim în sfântul Paul în lectură a doua. Această
înviere nu este o simplă întoarcere în spate aşa cum a fost cazul pentru Lazar.
Paul ne spune că este „aşezat la dreapta lui Dumnezeu”. S-a suit la cer; a
primit autoritate din partea Tatălui. Este o chemare pentru noi să ne ridicăm
ochii spre cer şi să căutăm „realităţile de sus”. Dacă credem în Isus înviat şi
dacă îl urmăm, nimic nu poate fi ca mai înainte. Învierea lui Cristos ne provoacă
la o înnoire a vieţii noastre, la o învigorare a rugăciunii, la o bucurie spre
a descoperi şi a trăi Evanghelia.
Toate acestea se întâmplă prin
deciziile concrete: a ieşi din „mormântul” egoismului nostru pentru a trăi dragostea
adevărată, a răsturna piatra descurajării care ne ține întemnițați şi ne
împiedică să înaintăm, nu pentru a lăsa invidia şi răzbunarea dar făcând să
triumfe iertarea și milostivirea. Prin modul nostru de viaţă putem arăta că Cristos
este viu şi că el schimbă complet pe cei care primesc puterea sa de viață.
Trăind astfel putem fi purtători
de viaţă şi speranţă. Cristos cel înviat vrea să ne unească pe toți la victoria
sa asupra forţelor răului care caută să distrugă omul. Suntem toţi chemaţi să
alegem viaţa şi să lăsăm să ne copleșească dragostea lui Dumnezeu. Trăim într-o
lume în care mulți suferă de război, violenţă, ură şi dispreţ pentru alţii. Dar
Domnul înviat nu cere decât să se înalțe în inimile noastre sub această piatră
care ne închide în întuneric. Vrea ca lumina Paștelui să strălucească peste lumea
întreagă. În comuniune cu întreaga Biserică, să fim martori ai acestei vești
bune la toți cei pe care-i întâlnim.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org/6788-homelie-du-jour-de-paques-4/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu