Fântâni la patriarhi...

„Găsim mereu obişnuitele trude ale patriarhilor pentru fântâni. […] Există aşadar fântânile, săpate de servitorii lui Abraham, pe care filistenii le umpluseră cu pământ. Isaac începe în primul rând să le cureţe pe acestea. Filistenii urăsc apele, iubesc pământul; Isaac iubeşte apele, caută mereu fântânile, le curăţă pe cele vechi, deschide altele noi. […] Cine sunt aceştia, care umplu fântânile cu pământ? Fără îndoială cei care repun în lege un sens pământesc şi carnal şi închid pe cel spiritual şi mistic, în aşa fel încât să nu bea şi să nu permită altora să bea. […] Dacă aşadar şi voi care astăzi ascultaţi aceste lucruri, le primiţi cu credinţă, şi în voi acţionează Isaac, purifică inimile voastre de sentimente pământeşti şi, văzând că în Scripturile divine sunt ascunse aceste mistere aşa de mari, înaintaţi în înţelegere, înaintaţi în simţurile spirituale. Şi voi veţi începe să fiţi învăţători, şi din voi vor ţâşni fluvii de apă vie (In 7,38). Pentru că este prezent Cuvântul lui Dumnezeu, şi aceasta este ora lucrării sale: să înlăture pământul din sufletul fiecăruia dintre voi şi să deschidă izvorul tău. De fapt este în tine, şi nu vine din afară, aşa cum este în tine împărăţia lui Dumnezeu (Lc 15,8)”. (Origene, Omilii despre Numeri 12).