Bisericile n-au acoperișuri

Copii de la parohia Izvoarele (IS).

Bisericile n-au acoperișuri,

Ci aripi zgribulite pe trup,
De şindrilă,
Pe care va veni o vreme
Să şi le deschidă
Şi să se înalţe
Încet, ca în silă,
Ducându-şi făpturile
De aur şi fum
În văzduh tot mai sus,
Zburând cu vuiet mare, precum
Un stol de păsări grele
Spre apus,
În timp ce munţi isterici,
Amestecaţi cu marea
Ţâşnită către ei
S-ar prăvăli –
Frumos sfârşit al lumii
Sub cerul viu albastru
Roind de mari biserici vii.

(Ana Blandiana, La cules de îngeri [1], Editura Liternet 2003, 96).