miercuri, 10 august 2016

† Adormirea Maicii Domnului: „Sufletul meu tresaltă în Domnul” [luni, 15 august 2016]


 
Evanghelia Luca 1,39-56: În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.


Omilie


Când citim evangheliile şi diferite cărţi ale Noului Testament, găsi texte care ne vorbesc de Crăciun, Paşti, Înălţarea lui Isus, Rusalii. Dar nici unul nu este făcut despre de Adormirea Maicii Domnului. Prin urmare, această sărbătoare nu s-a născut din Biblia nici din cercetarea teologilor. Sunt creştinii care au început să o celebreze. Ei nu puteau admite că Cristos cel înviat ar fi putut lăsa trupul mamei sale pe acest pământ fără să-l fi înviat din morți.

Astfel această sărbătoare a fost celebrată în secolul al cincilea. Şi atunci când papa Pius al XII-lea a promulgat dogma Adormirii Maicii Domnului, a făcut să ratifice această tradiţie: Maria a intrat cu trupul şi sufletul în gloria lui Dumnezeu. Este sărbătoarea excepțională la care toţi creştinii sunt invitaţi. Ca răspuns la această invitaţie, se adună bărbaţi, femei şi copii în multe sanctuare dedicate Mariei, la Lourdes, Fatima, La Salette şi în diferite alte locuri de pelerinaj. Împreună, ne întoarcem spre Maria pentru a-i implora protecţia sa.

Textele biblice de această zi ne aduce o învăţătură de cea mai mare importanţă. Mai întâi am citit lectura din Apocalips. Acesta este un text un pic derutant, care a fost scris într-o perioadă de persecuţie. Pentru aceasta a fost scris într-un limbaj codat şi simbolic pe care numai creştini puteau să-l înţeleagă. Această femeie, care intervine în istorie reprezentată de comunitatea ebraică este rămasă fidelă aşteptărilor lui Mesia. Ea este aceea care dă naștere copilului promis, cel care va salva poporul său. Forţele răului nu vor avea nici o putere asupra lui. Isus cel înviat este biruitor asupra răului şi a morții.

În această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, viziunea autorului se aplică desigur spre Maria. Scăpând de violenţă, ea dă lumii pe Mesia lui Dumnezeu. Apoi, ea este promisă în mod misterios pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Astfel regăsim mesajul sfântului Paul adresat creştinilor din Corint. El insistă asupra consecinţe nemaiauzite  a învierii lui Isus. Este un eveniment important pentru noi toţi. Cristos nu a înviat pentru el singur, dar pentru toţi. Prin moartea şi învierea sa, ne-a deschis trecere spre această lume nouă, cheamă de Împărăţia lui Dumnezeu. Marie participă desăvârșit la învierea fiului său. Toţi credincioşii pot să se bucure.

În Evanghelia, am citit relatarea vizitei Mariei la Elisabeta. Acest text a fost ales din cauza lui „Magnificat” cântat de Maria și pe care noi putem să-l cântăm și noi cu ea. Ca și Elisabeta şi cu ea, putem să proclamăm: „Fericită ești, tu care ai crezut!” Marie ne învață că a avea credinţă nu este doar a avea idei, convingeri; este pentru a începe drumul. Ea însăși a demonstrat o încredere totală în Dumnezeu. Ea s-a abandonat total la voința sa.

Ceea ce remarcăm în special la ea este graba sa atunci când își vizitează verișoara sa. În Biblie, există un cuvânt care apare frecvent: „imediat”. Avem un alt aspect al credinţei. Răspuns la chemarea lui Dumnezeu nu suportă lungi așteptări. Ea pleacă imediat şi în grabă. Vestea cea bună este că Marie nu s-a schimbat. Noi putem apela și „imediat” ea ne conduce spre Isus sau aproape de ea. Da, desigur, Marie nu este verișoara noastră; este mult mai mult: este Mama noastră. Isus însuşi a voit-o când i-a spus lui Ioan: „Iată, mama ta” şi Mariei: „Iată, fiul tău”. Prin el, Isus i-a încredinţat toată omenirea mamei sale. Atunci, nu ezitaţi, să-o luăm cu noi, indiferent de situaţia noastră.

În această zi, noi ne încredem ei cu toate familiile de pe pământ, în special acele care sunt în grea suferinţă. Ne gândim la victime terorismului, la foamete, la şomaj şi la nesiguranță în toate formele sale. Nu uităm că Maria a fost la picioarele crucii fiului său. Ea este asemenea cu toţi cei care suferă. Cu ea şi cu Isus, vizitele noastre vor deveni vizitări. Prin noi, Isus este acela care îi întâlnește.

Vom celebra împreună Euharistiei. Cu Maria, Isus este acela care vine să ne viziteze. El vrea să facă din noi casa sa, să ne împărtășească din Trupul şi Sângele său. Această întâlnire să ne umple de fericire și pace așa cum a umplut de bucurie pe Maria şi pe verișoara sa Elisabeta! Amin.

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6200-homelie-de-lassomption/).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu