 |
| Învierea fiului văduvei din Nain - de James Tissot |
Evanghelia Luca
7,11-17: În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună
cu el discipolii şi o mare mulţime. Când s-a apropiat de poarta
cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi
aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. Când a
văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere,
îţi zic, scoală-te!” Mortul s-a ridicat şi a început să
vorbească, iar el l-a dat mamei sale. Pe toţi i-a cuprins teama
şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi”
şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. Vestea aceasta despre el s-a
răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.
Omilie
Liturgia din această duminică ne
anunță o veste bună. Vine să întărească speranța noastră. Trăim într-o lume
copleşită de suferinţă: doliu, dezastre, violenţă, războaie. Şi ne rugăm
Domnului: „Răspunde la cererile noastre”. Această rugăciune este nu numai a
noastră; este a întregii Biserici.
Prima lectură şi Evanghelia ne
arată două văduve care își văd morți copiilor lor. Moartea soţiilor lor le-a pus
într-o extremă nesiguranță economico-socială. Ele sunt lipsite de toate
resursele şi de orice sprijin. Dar, iată, că aceste două femei vor trăi o
întâlnire care va schimba viaţa lor. Pentru cea din Sarepta (prima lectură),
aceea a profetului Ilie. Cea din Evanghelie, aceea a lui Isus. Urmarea, o ştim:
cei doi copii au fost redați mamelor lor. Pentru aceste două femei, bucuria este
regăsită. Dumnezeu a văzut suferința lor cumplită. Lui Isus i-a fost milă până în
adânc. El este cel care se apropie de toată această suferinţă şi acţionează.
Dar ascultând aceste texte
biblice, ne gândim la numeroși copii care nu sunt redați mamelor lor: mulţi mor
sub bombe; alţii sunt victime ale foametei sau a bolii. Atunci, ca profet Ilie,
strigă către Domnul: „Pentru ce nu acţionezi? Pentru ce această ură şi
violenţă? Unde ești tu, Doamne?” Acest strigăt este o rugăciune pe care
Dumnezeu o ascultă. El a văzut mizeria poporului său. Vede derivele societății
actuale, violenţele, cursele pe bani, familiile care se dezintegrează. Toate
acestea le vede şi e cuprins de milă până în cel mai adânc profund. Nu suportă
a ne vedea că alergăm degeaba. Toată Evanghelia ne spune că el a venit să caute
şi să mântuiască pe cei care sunt pierduți.
Dumnezeul nostru nu este
indiferent. Dar pentru a salva această lume, are nevoie de noi. Această lume, el ne-a dat-o. Noi suntem
responsabilii. Evanghelia ne învaţă să ne oprim înaintea celui care suferă.
Această misiune, mulţi o umplu cu un mare devotament: să ne gândim la echipele
angajate să însoţească familiile îndurerate, cele care vizitează bolnavii sau prizonieri.
Alţii își găsesc locul lor într-o asociaţie pentru a ajuta pe cei mai săraci să
iasă din mizeria lor. În această lume în care este nevoie într-adevăr, ei sunt
purtătorii prezenţei şi ai dragostei lui Cristos.
Misiunea noastră de creştini
botezaţi şi confirmați este de a fi iubitorii lui Cristos pentru toți, copii,
tineri și adulți, bolnavi şi sănătoşi. Prin noi el vrea să ajungă la alţii, în
special la cei excluși. Cu el, răul nu are ultimul cuvânt de spus. Viaţa triumfă.
El vrea să ne asocieze pe toți la victoria sa asupra forţelor răului.
Această evanghelie ne arată
puterea învierii lui Isus, care poate reda viața la toți. El poate să redea
viață acestui tânăr douăzeci de ani care a mers prost pentru că s-a lăsat condus
de o bandă de tâlhari. El poate să învie soţul sau soţia care s-au abătut de la a merge
împreună strâns uniți. El poate să învie căminul unde aparent se iubesc. Mulţi
oameni sunt ieșiți din delincvenţă, din fanatism sau din drog pentru că ei l-au
întâlnit pe Isus Cristos. Viaţa lor s-a schimbat total. Acolo unde păcatul a
abundat, iubirea a supra-abundat. Aceasta este mărturia noilor convertiți.
Cele două lecturi ne-a arătat că copiilor
au fost redați mamelor lor. În ziua botezului nostru am fost încredințați
Bisericii. Ea este mama noastră a tuturor. Marea sa suferinţă este de a vedea
copiii alergând după pieire. Pentru ea, acest lucru este intolerabil. Dar
Domnul i-a dat o misiune de vindecare şi de mântuire. Cum altădată la Nain,
Isus este acolo pe drumul nostru. El vrea să ne ridice de jos și să redea mamei
noastre Biserica. Aceasta se petrece când primim sacramentul iertării. Trecutul cântărește uneori greu în
viaţa noastră... Şi totuşi, aceasta dispare în fața iertării fără limite de
care Dumnezeu ne umple. Când ne întoarcem la Dumnezeu, este bucuria redobândită,
este sărbătoare. Putem relua călătoria noastră cu o inimă liberă. Şi mai presus
de toate putem da mărturie despre minunile lui Dumnezeu în viaţa noastră şi în lumea
întreagă.
A doua lectură nu este în
legătură directă cu celelalte două, în măsura în care nu este vorba despre
vindecarea unui copil. Paul insistă pe credinţa în puterea şi în bunătatea lui
Isus. El, Isus, este acela care a făcut primul pas spre persecutorul care este
în el. Această întâlnire cu el pe drumul spre Damasc a fost pentru Paul o veritabilă
răsturnare de situație. Acesta a făcut din el un apostol
al Evangheliei.
Cele trei lecturi biblice sunt un
apel la credință. Ele ne spun putere şi bunătatea Domnului. Atunci când întâlnim
obstacole, el ne poate ajuta să le depăşim în credinţă, speranţă şi iubire. Cu Isus
cel atotputernic şi îndurător viaţa noastră poate deveni frumoasă și fecundă.
În această zi noi te rugăm, Domne.
În fiecare duminică, tu întâlnești comunităţile adunate în numele tău. Ne trimiți
la cei răniţi de viaţă. Dă-ne Duhul tău pentru a da mărturie despre iubirea ta
în lumea de astăzi. Amin.
(pr. Jean Compazieu [2016]; traducere pr. Isidor Chinez;
sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu