 |
| Un centurion uitându-se la sclavul său grav bolnav; în fundal, bătrâni sinagogii... |
Evanghelia Luca 7,1-10: În acel timp, când a
terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în
Cafarnaum. Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi
care, fiind bolnav, trăgea să moară. Auzind despre Isus, a trimis
la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze
servitorul. Ajungând la Isus, aceştia îl implorau, zicând: „Este
vrednic ca să-i faci aceasta, căci iubeşte neamul nostru, iar
sinagoga el ne-a construit-o”. Isus a mers cu ei şi nu era departe
de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni spunându-i: „Doamne, nu te
deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu! De
aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt
şi servitorul meu va fi vindecat! Căci, deşi sunt un om supus
autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!» şi se duce, iar
altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face”. Isus s-a mirat auzind aceasta şi, întorcându-se către mulţimea care-l urma, a
spus: „Vă spun că nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă”.
Întorcându-se acasă, cei trimişi, l-au găsit pe servitor sănătos.
Omilie
Circumstanțele
istorice
Sfârşitul lui mai a anului 31, în
aceeaşi zi cu „Predica de pe munte”, doar după parabola celor două case. În
trecere, observăm că „Predica de pe munte” din Evanghelia lui Luca este mult
mai scurtă decât o găsim în Evanghelia după Matei, pentru că se referă exact la
cuvintele lui Isus, pe care le-a rostit în acea zi. În schimb la Matei discursul
este o colectare a diferitelor cuvinte ale lui Isus, cu adăugarea unor sentințe şi reflecţii ale
cărturarilor creştini, pentru a obţine Noua Lege a lui Cristos Regele.
Pe timpul împăratului Tiberiu
Observăm realismul narator care oglindește
atât mentalitatea ebraică asupra oamenilor, cât și obiceiurile romanilor în serviciul
militar din Palestina. Evanghelistul a scris tot ce era necesar, nu mai
mult, dar cu acurateţe istorică.
Această atenţie a lui Luca la
uzanțele romane şi la „pietas” romana a centurionului confirmă că Evanghelia este
într-adevăr adresată împăratului de la Roma, Tiberius, care a domnit între anul
14 până la 40 (în mod tradiţional 37) d. Cr.
Ambientul ebraic
Un evreu nu ar trebui să intri în
casa unui „gentiles” [în românește neam]
sau, aşa cum am mai spus-o, a unui păgân, pentru că s-ar face necurat. Sutașul știa
bine acest lucru şi nu voia ca Isus să se expună.
Un roman drag lumii
Cum a deveni drag poporului lui
Israel acest roman? Şi cum a putut să creadă mai mult decât evreii?
Evanghelistul Luca ştia să surprindă
bunătatea oamenilor, până și cu defectele lor. Cu siguranţă centurionul ştia cum
să facă bine voind să împlinească acţiunile plăcute poporului evreu.
Dar în privința credinței lui Isus, poate lui
i-a fost mai uşor decât pentru ceilalți evreii, auzind vorbindu-se despre lucrările pe care învățătorul
le împlinea pe drumurile din Palestina. Zeii săi nu erau binevoitori cu oameni,
cerându-le sacrificii şi superstiţii umilitoare, aşa încât în Isus găsi
o bunăvoinţă infinită de care avea nevoie. Cu învățătorul, folosind tot respectul
care-l inspira.
A cunoscut modul în care Isus a fost demn de încredere sau
credinţă şi s-a încrezut în el deplin.
Noi de ce ne îndoim? Pentru că nu am cunoscut concret pe Isus!
Dar Luca a declarat la începutul Evangheliei sale că „a cercetat toate cu grijă”,
pentru că și noi avem motive concrete să ne încredem în Cristos Regele.
Ar trebui să fie clar, atunci, că acest eveniment miraculos
s-a întâmplat real, în aceste împrejurările exacte. Putem apoi simţi cu uşurinţă
aproape de noi pe Regele nostru. El a vorbit şi a acţionat în acest fel, în
mijlocul oamenilor, care au crezut în Dumnezeu, dar mai mult în el. A lăudat
credinţa acestui om care nu a practicat religia ebraică şi apoi a construit
și un edificiu religios pentru poporul pe care-l administra.
Circumstanţe, cuvinte, iniţiative, toate au fost considerate din
punct de vedere a lui Isus şi folosind ca pretext să ne inspire pentru viaţa noastră de
creştini.
(traducere pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu