 |
| Pescuirea minunată după înviere Domnului... |
Evanghelia 21,1-14 [forma prescurtată]: În acel timp, Isus s-a arătat
din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel:
Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana
Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu
tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu
ştiau că este Isus. Aşadar, Isus le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi
ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” Atunci le-a zis: „Aruncaţi
năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai
puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. Atunci, discipolul
acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind
că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat
în mare. Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau
departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi –, trăgând cu ei năvodul cu
peşti. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti
puşi deasupra şi pâine. Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe
care i-aţi prins acum!” Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a
tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi
erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. Isus le-a zis: „Veniţi şi
mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine
eşti?”, căci ştiau că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea şi
le-a dat-o; la fel şi peştele. Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a
înviat din morţi.
Omilie
Duminica trecută, Evanghelia ne-a
vorbit despre trecerea la credinţă a apostolului Toma. A trecut de la o
credinţă care caută dovezi la o credinţă care spune: „Domnul meu şi Dumnezeul
meu”. Astăzi problema este Petru: la început credința sa este foarte îndărătnică;
azi devine un răspuns la încrederea pe care Isus i-o dovedește.
Totul începe cu decizia de a
merge la pescuit, un pescuit fără reușită. Aceasta este situaţie de eşec în
care Isus întâlnește pe discipolii săi. El face să reînceapă din nou pescuitul;
şi acolo, rezultatul depăşeşte toate aşteptările lor. Evanghelia ne vorbește de
153 de peşti. Această cifră corespunde numărului de specii de peşti cunoscute la
aceea epocă. El vine simbolizând autoritatea şi misiunea universală a
apostolilor. Petru va fi confirmat în misiunea sa de pescar de oameni. Dar
trebuie să înţeleagă că munca principală este făcută de Isus. Şi acest lucru
este adevărat și pentru noi astăzi: suntem la muncă; suntem doar muncitori.
Petru a fost un om foarte impulsiv.
El va trebui să accepte pe un altul care să-i conducă viața. Inițiativa o are Isus. El a cerut lui Petru să-l
iubească mai mult decât toţi ceilalţi ucenici şi să fie pregătit să sufere pentru
a-l urma. El care a negat pe Învățătorul său de trei ori, acum se află într-o
situaţie foarte incomodă. Dar Isus îi va oferi o scăpare; Petru va putea spune
de trei ori iubirea sa; Isus îl va face păstor al turmei sale.
Milostivirea lui Cristos nu s-a
schimbat. Ea ne-a fost oferită nouă tuturor. Când totul merge rău, el este
acolo pe mal. De multe ori, noi nu-l recunoaștem. Pentru a-l recunoaște,
trebuie să facem trecerea la credința paștelui, ca și Toma, ca și Petru. Dacă
suntem prea ocupați cu grijile noastre și ținuți departe de el, nu vom fi
capabil să-l recunoaștem.
Dar milostivirea lui Cristos nu cunoaște
limite. Este totdeauna acolo unde suntem ca să reînnoiască speranţa noastră. Ca
și Petru suntem invitaţi să ne scufundăm [„s-a aruncat în mare”] şi să avem încredere
în cuvântul său. Cu el, suntem trimiși în lume pentru a da mărturie despre
această credinţă care ne însuflețește. Tuturor oamenilor de pe întregul pământ,
Cristos cel înviat vrea să arate milostivirea sa. El însuşi ne-a spus că el a
venit să caute şi să mântuiască ceea ca era pierdut. Dacă el și-a dat viața sa pe
cruce, a făcut-o pentru noi și pentru mulțime.
Prima lectură ne arată că apostolii sunt în această misiunea pe care Cristos le-a încredințat-o. Astăzi noi îi vedem la aceeași tribunal care l-a condamnat pe Isus. Sunt amenințări grele și împotriva lor. Dar ei nu ezită să afirme credința lor în Isus cel înviat. Ei aleg să asculte de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni. Ei dau mărturie despre victoria lui Cristos asupra morții. Dumnezeu l-a ridicat la rangul de conducător și salvator al poporului său. Și astfel Duhul Sfânt i-a făcut pe acești oameni timizi misionari curajoși .
În lectură a doua am auzit un fragment
din Apocalipsa sfântului Ioan.
Această carte a fost scrisă pentru creștinii persecutați. Ea invită să dăm
glorie Mielului sacrificat, învingător al morţii şi al păcatului. Există
dezastre şi violenţe de tot felul. Astăzi, mai mult ca în trecut, creștinii
sunt persecutaţi sau luați în derâdere. Dar puterea de a iubi este o forţă
contagioasă, care nimeni și nimic nu poate să se oprească. În definitiv iubire
şi nu răul vor avea ultimul cuvânt de spus.
Marele mesaj din cele trei lecturi
biblice este că Cristos cel înviat este întotdeauna acolo, chiar dacă nu-l vedem.
El ne întâlnește în centrul vieții noastre, în îndoielile şi în încercările
noastre. Când totul merge rău, el este acolo. Doar vine să ne ierte şi să ne învigoreze
încrederea. Cu el, putem porni din nou pentru o viaţă nouă. Mâncarea pe care el
o propune pentru refacerea forțelor noastre, nu mai este peştele fript, dar Trupul
şi Sângele său. Ca și Petru, noi suntem confirmați în iubire; suntem trimiși
pentru a fi martorii şi mesagerii săi.
Cu toţi creştinii din lumea
întreaga, vom primi această misiune: „Merge-ți în piețele lumii și în piețele
din fața bisericii! Merge-ți în piețele lumii, aici căutați-mi prietenii…”
(pr. Jean Compazieu [2 aprilie 2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu