joi, 11 februarie 2016

Maternitate cu sfânta Fecioară Maria

Azi sfânta Fecioară Maria de la Lourdes
(11 februarie)
 
 


„O altă femeie începu să povestească ceva ce deja mama ei îi povestise ei şi care se referea la o oarecare Olalla, căreia i-a murit fiul…

 
… Atunci sărmana Olalla a mai trăit încă doi ani pe pământ, pentru că Domnul Dumnezeul nostru, lăudat să-i fie numele, nu a vrut să o cheme la el. Iar dânsa trăia printre relicvele fiului ei… Şi s-a făcut mai bătrână, foarte bătrână, şi nu era decât piele şi os. Iar gura îi folosea mai mult pentru rugăciuni decât pentru hrană şi ochii pentru lacrimi decât pentru a vedea o lume care deja nu o mai interesa. În cele din urmă, a murit şi au primit-o îngerii Domnului şi i-au spus:

 
– Bucură-te, Olalla, pentru că intri în cer.

 
Iar ea a început să străbată orice ungher, cu un surâs fericit şi cu o privire neliniştită, şi s-a dus pe-acolo pe unde sunt stelele cu mii şi mii de suflete zburând împrejur…; şi a văzut paradisul pe unde se plimbă drepţii şi smocurile de nori unde şed sfinţii pentru a-l lăuda pe Dumnezeu şi a asculta rugăminţile celor care încă suntem în lume. Şi a văzut serafimii şi heruvimii… Şi, în ciuda tuturor acestor minunăţii, inima sa devenea din ce în ce mai tristă. Şi s-a întors până acolo unde se aflau îngerii care o primiseră şi a continuat. Iar îngerii care au văzut-o ieşind i-au strigat:

 
– Unde mergi, Olalla?

 
Ei crezând că a greşit drumul. Iar ea răspunse:

 
– Mă duc în căutarea cerului.

 
Iar îngerii au început să râdă şi o asigurau că deja se află în cer.

 
– Nu, se încăpăţână Olalla, acesta nu este cerul, pentru că fiul meu nu este aici”.

 
(W. F. Flores, El Bosque animado).

 
Preasfânta Fecioară nu şi-a încheiat misiunea de mamă. Misiunea de mamă nu încetează odată cu naşterea. Cu aceasta mai degrabă începe şi nu se sfârşeşte niciodată.

 
Preasfânta Fecioară nu poate să se odihnească – cerul ei nu va fi cer total – câtă vreme nu-i va avea pe toţii fiii săi cu ea.

(Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus – rugăciune cu… o pâine pentru fiecare zi, Sapientia, Iaşi 2013).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu