 |
| Isus și ucenicii săi... |
Evanghelia Marcu 9,38-43.45.47-48: În acel
timp, Ioan i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga
diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează”.
Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu
nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este
împotriva noastră este pentru noi. Oricine vă va da să beţi un
pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun,
nu-şi va pierde răsplata! Oricine scandalizează pe unul dintre
aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega
de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare.
Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung
în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se
stinge. Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai
bine pentru tine să intri şchiop în viaţă decât, având amândouă picioarele, să
fii aruncat în Gheenă. Iar dacă ochiul tău te scandalizează,
scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un
singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă,
unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”.
Omilie
Lecturile biblice din această
duminică ne dezvăluie un Dumnezeu care vrea să ne conducă pe calea vieţii.
Pentru aceasta trebuie să ne eliberăm de tot ce ne abate de la Dumnezeu. Pe
drumul spre ţara promisă, evreii nu erau decât o mulțime de sclavi. Moise a fost ales de Dumnezeu pentru a-i
conduce spre libertate. Dar sarcina devenea prea grea, el împărțind puterea și numind
responsabili. Dumnezeu a promis că va revărsa duhul său peste aceștia din urmă.
Dar apare o problemă: doi bărbați,
Eldad și Medad profețesc, atunci când nu au fost desemnați. Iosue i-a denunțat
lui Moise. El reproșează că fac un „exercițiul ilegal al profeției”. Dar nu
poate să-i împiedice: Duhul lui Dumnezeu suflă unde vrea. Nimeni nu are monopol
asupra lui. La fel este pentru noi cei de astăzi. Se credea mult că papa,
episcopi și preoți sunt singurii care au dreptul de a vorbi în numele lui
Dumnezeu. Astăzi vedem creștini care formează pentru a exercita responsabilități
de învățământ religios în colegii, licee sau spitale. Și este extraordinar că
Duhul dă de lucru și în afara Bisericii. De asemenea, intervine în inima celor care
sunt de o altă religie și în inima tuturor oamenilor.
În Evanghelie, cam aceeași problemă
este pusă lui Isus. Să ne amintim, au venit pentru a disputa primele locuri. Ei
cred că sunt singurii deținători ai puterii. Sunt contrariați că au văzut un om
scoțând diavoli în numele lui Isus. Acesta este o concurența neloială. Cristos voiește
un pic mai multă umilință. Nu trebuie împiedicat omul care acționează în numele lui Isus. Se înțelege
bine, diavolul este cel care ne conduce pe căile pierzaniei. Dacă îl fugărim, nu
putem fi împotriva lui Isus.
În continuarea Evangheliei ni se
arată avertismentele grave în ceea ce privește căderea celor mici. Să facă să
cadă într-un păcat pe unul dintre discipolii care s-au decis să-l urmeze pe
Isus este destul de grav. Când sfântul Marcu scrie Evanghelia sa, el se gândește
la cei care nu sunt din „Biserica noastră”. Printre aceștia sunt simpatizanți care
sunt dispuși să treacă peste prag. Nu trebui respinși. Mai curând, suntem
trimiși să lucrăm pentru mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu îi iubește pe
toți și nu vrea o să se piardă niciunul.
În Evanghelia găsim trei exemple
pentru a preveni căderea. Isus ne vorbește prima dată de mână. Ea ar trebui să
primească darurile lui Dumnezeu și să le împărtășească. Mâna care duce la păcat
este aceea care încearcă să acumuleze bogății în detrimentul celor mai săraci.
Ea nu ezită să lovească pentru a avea mai mult. Această sete de bogăție poate
duce la căderea celor mici. Acest lucru este extrem de grav, mai ales atunci
când vine vorba de un creștin.
Piciorul este independența și
autonomia. Acesta permite să vină și să plece. Astăzi, am înțeles că Isus ne
cheamă să mergem după el. El este Calea, Adevărul și Viața. Prin el mergem la
Tatăl. Putem păcătui cu piciorul atunci când vom alerga spre rău, și să antremăn
și pe alții. Păcatul piciorului este îndepărtarea de Dumnezeu și angajarea pe drumul
pieirii.
Păcatul ochiului este a vedea bun
ceea ce Dumnezeu declară rău. Ochiul poate duce la iluzie și să ne distragă atenția
de la Dumnezeu și de la altele. Gândim ca bogatul care nu a văzut pe săracul Lazăr
la picioarele ușii sale. Păcatul său este a nu vedea decât pe el însuși și interesele
sale personale imediate.
Este exact ceea ce denunță
scrisoarea sfântului Iacob (două lectură). Acuză pe cei care acumulează pentru
ei bogăție și argint. Atacă pe cei care exploatează pe lucrătorii care sunt sub
comanda lor. Aceste bogății înșeală, „sunt putrede”. Ele deformează relațiile
de fraternitate și dreptate. Dacă Dumnezeu ne dă multe bunuri, aceasta este de
a ne face mai fericiți. Ceea ce face valoarea unei vieți este iubirea.
În Evanghelie, Isus ne cere să tăiem
și să decidem. Nu este vorba de o mutilare; ceea ce se cere de la noi este ruperea
într-un mod categoric a acestor obiceiuri care ne fac să păcătuim. Domnul
așteaptă o veritabilă răsturnare: mâinile noastră să fie mereu întinsă spre Dumnezeu
și spre alții, picioarele noastre să meargă în urma lui Isus, ochii noștri să
vadă pe celălalt așa cum îi vede Dumnezeu, o privire plină de iubire și sensibilitate.
În această zi, vom face propriu
cuvintele acestui cântec: „Schimbați-vă inimile voastre și credeți în Vestea cea
Bună. Schimbă viața, crezi că Dumnezeu vă iubește!”
(pr. Jean Compazieu [19.09.2015]; trad. pr. Isidor Chinez;
sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu