Sensul vieții - «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa»

„La ce v-ar servi chiar dacă aţi reuşi

să fabricaţi şi viaţă,

dacă aţi pierdut sensul vieţii?

N-aveţi decât să vă zburaţi creierii

în faţa retortelor voastre.

Puteţi fabrica oricâtă viaţă vreţi!

Dar imaginea pe care v-o faceţi despre moarte

otrăveşte puţin câte puţin gândurile sărmanilor oameni,

le întunecă, le decolorează pe nesimţite ultimele lor bucurii.

Şi asta va mai dura încâ atâta timp cât industria

şi capitalurile voastre vă vor îngădui

să faceţi din lume un bâlci,

cu maşinării care se învârtesc

cu o viteză vertiginoasă,

în iureşul de alămuri

şi în explozia focurilor de artificii.

Dar aşteptaţi, aşteptaţi numai primul sfert de oră de linişte.

Atunci ei vor auzi cuvântul – nu acela pe care l-au respins,

care glăsuia liniştit: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa» –

ci acela care se urcă din abisuri:

«Sunt uşa în veci ferecată,

drumul fără de ieşire, minciuna şi pierzania»”.

 

(Bernanos Georges, Oeuvres romanesques suivies de Dialogues des carmélites, Plon, Seuil, Gallimard, Paris 1961, Journal d'un curé de campagne, p. 1046).