 |
| Buna Vestire - de Walter Rane |
Evanghelia: Luca 1,26-38. În acel timp, îngerul
Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, cu numele de
Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David,
iar numele fecioarei era Maria. Intrând îngerul la ea, a zis: „Bucură-te, tu,
care eşti plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între
femei”. Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: „Ce
poate să însemneze salutul acesta?” Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, căci
ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune
numele Isus. Acesta va fi mare şi Fiul
Celui Preaînalt se va chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David,
tatăl său; va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea
sfârşit”. A zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc
bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea
Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt, care se va naşte din
tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, şi Elisabeta, ruda ta, a zămislit un
fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea, căci
pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Atunci a zis Maria: „Iată slujitoarea
Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.
Omilie
Lecturile de astăzi ne vorbesc nu numai despre răspunsul
Mariei către înger, ci şi despre sentimentele lui Isus în momentul întrupării;
putem surprinde, astfel, admirabila asemănare dintre cuvintele Mariei şi acelea
pe care Isus le spune Tatălui atunci când intră în lume.
Conform Scrisorii către Evrei, Isus spune: „Iată, vin
ca să fac voia ta, Dumnezeule”: el se prezintă ca Servitorul lui Dumnezeu anunţat
de profeţi. Şi Maria se prezintă pe sine ca servitoarea lui Dumnezeu: „Iată slujitoarea
Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Este, desigur, un lucru minunat şi,
desigur, motiv de bucurie veşnică pentru Maria să ştie că a răspuns în mod
spontan ceea ce deja Fiul ei îi sugera. Noi ştim că identitatea de reacţii
într-un lucru atât de important este un semn al unei profunde iubiri.
Evanghelia ne spune că disponibilitatea Mariei,
promptitudinea ei în a accepta voinţa lui Dumnezeu se bazează pe credinţă.
Sufletul Mariei era complet disponibil faţă de cuvântul lui Dumnezeu prin
încrederea totală în atotputernicia şi bunătatea lui, încrederea că Dumnezeu îi
pregăteşte lucruri mari. Cuvintele îngerului sunt, într-adevăr, cuvinte de
bucurie, cuvinte care anunţă lucruri minunate: „Vei zămisli şi vei naşte un
fiu… El va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema”. Sunt cuvinte
incredibile, sunt promisiuni extraordinare. Şi Mariei i se cere în acest moment
să creadă în promisiunile extraordinare venite din partea lui Dumnezeu, să nu
se îndoiască de bunătatea imensă a lui Dumnezeu.
Apoi, când Maria cere unele precizări, din cauza hotărârii
sale de a nu cunoaşte bărbat, răspunsul este şi mai surprinzător: „Duhul Sfânt se
va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta, şi
Cel Sfânt care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.
E necesar ca sufletul Mariei să fie complet disponibil faţă
de Dumnezeu, faţă de iubirea lui, faţă de lucrările sale minunate: aceasta este
premisa unei ascultări desăvârşite.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Nu putem să fim
supuşi lui Dumnezeu, gata să facem în orice împrejurare voinţa lui, dacă nu
avem credinţa în bucuria pe care el ne-o promite. Maria a crezut în imensa bucurie
care i-a fost promisă ei şi întregii lumi: Dumnezeu vrea să mântuiască,
Dumnezeu vrea să comunice plinătatea sa. Dacă am crede în această intenţie a
lui Dumnezeu, am putea, la rândul nostru, să fim complet supuşi voinţei sale,
cu încredere şi bucurie, chiar şi în suferinţe, bine ştiind că Dumnezeu este
bun şi pregăteşte pentru noi şi pentru toată lumea bucuria sa veşnică.
Să-i cerem Mariei această încredere totală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu