Gândul zilei [credința]

 

„Cine m-a învăţat prima dată că credinţa

este un dar al lui Dumnezeu?

Nu ştiu. Mama mea, fără îndoială.

Putea deci să-mi fie luat înapoi?…

Din acest moment am cunoscut

neliniştea morţii,

căci după atâţia ani nu reuşesc

să deosebesc o nelinişte de alta,

dubla groază s-a infiltrat pe aceeaşi

crăpătură în inima mea de copil.

Credinţa nu mi-a apărut niciodată,

deci, ca o constrângere.

Ideea că trebuie să-i iau apărarea

împotriva mea nu-mi vine niciodată.

Credinţa este aceea care-mi

asigură apărarea,

ea este partea de libertate la care

nu aş putea ceda fără să mor”

(G. Bernanos, Grands cimetières,

EEC I, 502-503).

 

„Ce vreţi? Eu am învăţat catehismul

pe genunchii unei mame franceze

şi îl cunosc destul pentru a şti

că nu se trăieşte, că nu se salvează,

că nu te mântuieşti prin omisiune”

(G. Bernanos, Nous autres Français,

EEC I, 693).